You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Tanti ringrazi<br />
À Frederic Giuntini per i so cunsigli assennati,<br />
à Tumasgiu, dettu Grisgione, u più bellu dizziunariu ch’ellu ci sia,<br />
è à Ghjacumu Thiers, per u so impegnu tremendu, u sustegnu<br />
è a spartera.
PASQUALE BALDOVINI<br />
Ci n’arricurderemu<br />
ALBIANA • CCU
À i cori stracciati<br />
Da a vìulenza sporca<br />
Ci tocca à rende umaggiu
I<br />
Una mane<br />
in i Salini<br />
E<br />
ra una mane d’inguernu in i Salini. Una<br />
mane cum’è tutte l’astre. Di quelle chì t’assàltanu<br />
senza ch’è tù ti n’avvedi, chì ùn<br />
pèsanu più cà una piuma. Duie mane, ùn<br />
pèsanu di più. Eppuru, ne pàssanu trenta<br />
mila è a vita hè scorsa trà i to diti cum’è<br />
l’acqua di a funtana è ti strascini tutti i peccati, i toi è ancu uni<br />
pochi di l’astri.<br />
Quella mane, nimu a sperava, nimu a bramava è nimu a<br />
temìa. Stava per scorre senza rimore. Èranu cinque ore menu<br />
un quartu è u sole ùn era ancu prontu à spuntà. Marìa stinzava<br />
e so gambe in i linzoli ingrunchjuliti, sfriginendu i so pedi trà<br />
e cosce calle di Francescu. Avìa da discità si, da appruntà si è<br />
da piglià a strada per cullà si ne fin’à a Misericordia, da pulì ci<br />
i curridori, cum’ella facìa basi ogni mane dipoi vint’ottu anni.<br />
S’appiccicò à Francescu. Dui minuti. Pudìa aspittà torna<br />
dui minuti. Rispirò l’odore di u sudore di a notte cappiatu da u<br />
pettu di u so maritu. Quì, in ‘stu appartamentu invechjatu, in<br />
‘stu lettu, si sintìa prutetta. Dui minuti di più in quella stanza<br />
èranu un rigalu chì ùn si ricusava.<br />
Andà si ne da i Salini mai ci l’avìa fatta. Avìanu pussutu<br />
carcà si di dèbbiti per raghjunghje lochi più rispittèvuli.<br />
L’averìa piaciutu à Francescu di rigalà li à a moglia è à i dui<br />
figlioli ciò ch’ellu ùn avìa mai avutu. Ma ùn ci era manera.<br />
5
Marìa vulia stà si ne quì, induva èranu crisciuti tremindui<br />
nanzu d’innamurà si un’istatina di l’anni ottanta. Ùn cunniscìa<br />
in ‘ssu mondu locu più bellu puru si ùn accunsentìanu tutti,<br />
chì certi dispettosi dicìanu chì i Salini èranu diventati un<br />
quartieracciu.<br />
Era vera chì, cù i so stabilimenti grisgi è i so muri scalcinati,<br />
u circondu era goffu. Solu i taghi brutti à prò di e squadre<br />
di l’ACA, di u Gazélèc è di u Sporting, o contru à l’àrabi è i<br />
francesi u differenziàvanu di e banlieues pinzute.<br />
U locu era trafalatu à pocu à pocu dapoi u settanta. E<br />
vistighe di u tempu ci palisàvanu u tralasciu di u locu in u<br />
scordu è u disprezzu di i pulìtichi per a so ghjente. Ancu l’abitanti<br />
èranu numerosi à vergugnà si di campà quì è cercàvanu<br />
di tramutà si, versu i Sanguinari o i pasciali antichi oramai<br />
paesi durmitori. U quartieru ùn spampigliulava abbastanza è<br />
tandu ùn li permittìa di rispechjà u caràtteru ùnicu di a so vita.<br />
Ma, per un pugnu di l’abitanti, frà quale c’era Marìa, ‘stu<br />
quartieracciu era bellu più cà un pezzu di cità cupertu di<br />
catramu è di cimentu. Era u so locu. Ci èranu liati, di ‘ssa leia<br />
putente chì hà spessu disvitatu e cità è chì sopravive oramai<br />
solu in certi paisoli.<br />
A mane, nantu à u chjassu di terra percorsu di plàtani,<br />
mascetti è feminelle accavàlcavanu e bissiclette. Sghisgiàvanu<br />
i banchi è l’àrburi è facìanu u passu è vene uchjichjati da i<br />
maiò. Più dopu, à l’attrachjà, ci si muvìanu omi di mez’età.<br />
Sempre listessa banda. Purtàvanu e so bucce è po si mittìanu<br />
à fà chjuccà u ferru è à macagnà. Soprattuttu à macagnà d’altronde,<br />
chì ùn èranu sgualtri assai. U ghjocu, ellu, era solu un<br />
spassatempu da sguassà, per duie ore, u sìntimu di u tempu chì<br />
fughje è di u pesu di ‘sse mane chì s’arrembàvanu una apressu<br />
à l’astra nantu à e so spalle.<br />
À cantu, u terrenu di ballò, pèssimu è frustu, era tracarcu di<br />
ghjucadori tutte e sere. Un terrenacciu colmu à scogli è tufoni.<br />
Una vera tràppula. Ma à ‘ssi periculucci ùn ci facìanu casu i<br />
6
Una mane in i Salini<br />
giòvani di u quartieru. Ci n’era sempre una manata chì currìa<br />
u coghju, spenserati. I so brioni di vittoria ribumbàvanu fin’à<br />
a cima di A Torra, u stabilimentu chì supranava u quartieru, u<br />
più altu di a cità.<br />
Da l’astra banda di a strada, ci era una gallerìa. Prima era<br />
bella è pulita. Tutti l’Aiaccini ci vinìanu à fà e spese, à fà si<br />
taglià i capelli ind’è M. Secondi o à cumprà i frutti è i ligumi<br />
di l’ortulani. À spessu scansà ci era una scusa sèmplice, per<br />
cunversà un pocu cù a ghjente di u locu, tutti mezi cunnisciuti.<br />
Oramai, ùn era più cusì bella. Avìa patutu u tempu, i clienti<br />
èranu sempre più scarsi è una o duie butteghe chjudìanu ogni<br />
annu senza chì un’antra apressi.<br />
Marìa s’arrizzò. E seconde è i minuti scurrìanu senza<br />
piantà. Ùn pudia più attempà u svegliu. Accendì a caffittera<br />
è si n’andò in a sala di bagnu per pittinà i so capelli ingarbugliati<br />
è tinghje si a faccia accumpagnata da u sonu di u caffè<br />
chì candillava. Cuprì e so labbre di rossu è i so ochji di neru.<br />
Agguardò a so faccia in u spechju. Ancu quì l’anni ci avìanu<br />
tracciatu i so solchi. Ùn era più quella bella zitella chì l’avìa<br />
scimitu à Francescu. Eppuru, malgradu e stampe di u tempu,<br />
ùn s’era mai stanca di cercà di seduce lu cume s’ellu fussi u<br />
primu ghjornu. Ùn vulìa rinuncià à l’amore è à l’affettu chì<br />
schizzava da u so sguardu da ch’elli si ritruvàvanu.<br />
Arrecò una tazza di caffè è si pusò à cantu à ellu. Francescu,<br />
sempre mezu assunnulitu, biì duie surpate, salvò a tazza nantu<br />
à a cumudina è accarizzò e guancie di Marìa. L’abbracciò è li<br />
dete un basgiu putente intintu di caffè.<br />
A moglia u fidighjò tènderu. Po, senza una parolla, colse<br />
u so saccu tralasciatu nantu à una carrega è si n’andò versu<br />
u parking. Franchendu u curridore è e porte di e duie càmere<br />
oramai lìbere, s’ammentò e facce ridance di u figliolu è di a<br />
figliola è pensò chì a vita, cù ‘ssi trè chì li purtàvanu tante<br />
stonde felice, li avìa fattu rigali à vòline più.<br />
7
U so saccu si messe à trimà. Sbulicò in grentu da truvà<br />
ci u telèfonu persu à mezu à tanti pezzi di carta stracciati è<br />
pacchetti di sigarette bioti. C’era nantu à u screnu un nùmeru<br />
scunnisciutu. Suspresa, ùn rispose sùbbitu. Po alzò u telèfonu.<br />
Da l’altavoce escìa una voce storta. Èranu i lagni acuti di una<br />
donna chì singhjuzzava è discurrìa à a scimesca.<br />
È po, à pocu à pocu, chjappendu duie parolle cusì, cuminciò<br />
à capì. À capì chì, questa, a mane, ùn era stata tuttu à fattu<br />
cum’è l’astre. Era l’ùltima. L’ùltima mane chì avìa cantatu<br />
‘ssa riturnella. Oramai, u veru è u falzu s’imbulighjarìanu, u<br />
passatu è l’avvene si stracciarìanu è ùn firmerìa cà u ricordu<br />
di ‘sse mane cusì belle. Belle di esse state tutte listesse.
II<br />
4:00 dopu meziornu :<br />
The world is yours<br />
E<br />
ra abbambanatu. Li ci volse una bella<br />
stonda per arricurdà si induva ellu era. U<br />
lume francava i purtelli è luccicava nantu<br />
à i muri chì stupàvanu l’umidità purtata<br />
da Tavignani. E spranghelle di u lettu li<br />
rumpìanu u spinu. Stava in a so stanza di u<br />
Campus Mariani.<br />
A cità universitaria oramai era invechjata è e sere d’inguernu<br />
i so curridori mittìanu in l’affanni. Puru, per parechji<br />
studienti fermàvanu una diccia tamanta ‘sse camerette. Per a<br />
prima volta, èranu i maestri di un locu, ancu s’ella era solu<br />
un rettàngulu di trè metri nantu à cinque. Ghjuvanni avìa<br />
ottenutu a soia u mese di sittembre scorsu è ci si campava.<br />
L’umidità è a qualità di u lettu, ci facìa casu ellu quant’è di a<br />
pulizìa è di a decurazione.<br />
I so muri èranu spugliati in tuttu, fora di un poster mezu<br />
stracciatu di Mohamed Ali è di una tilàtica chì adurnava un<br />
scornu. A lasciava quì perchè assicurava chì di fà u sforzu di<br />
caccià la da ‘stu pezzu di mondu era un sprupòsitu. Pratindìa<br />
ch’ella era perchè rispettava di più e ragne cà certi gattivi<br />
sughjetti. Ma, in verità, ellu, di u stercàghjine n’avìa ammaistratu<br />
tutte l’idee è ùn avìa u laziu di cullà nantu à una carrega<br />
cù una spazzola.<br />
9
Si stinzò in tutti i sensi. Stava in cristu, fora di un paghju<br />
di calzetti di lana, chì ùn li piacìa mancu appena d’avè u<br />
fretu à i pedi. S’arrizzò è agguantò in u pìcculu rifrigeradore<br />
un ghjacciu compru à u Casinò, unu di quelli à a vaniglia cù<br />
un core di meringa avvoltu di nucette tazzate. U si sciaccó in<br />
trè mursicate. Compiu u so sdighjunu, s’accunciò un tizzonu<br />
tamant’è u so ìndice. Liccò u fogliu, ingutuppò u mischju di<br />
tabaccu è di cànapu, colse nantu à u tavulinu un pacchettu<br />
di fulminante è po l’accese, suddisfatu, cappiendu in a stanza<br />
un nìvulu di fume zeppu. Si stracquò di novu, à corpu insù,<br />
avvicinò cù a so manu lìbera l’urdinatore è pichjò nantu à a<br />
tastera u nome di u filmu di u ghjornu.<br />
Li garbàvanu assai i filmi. ‘Sti pochi tempi ne fidighjava<br />
assai. Fin’à cinque à ghjornu. I so filmi prascelti èranu quelli<br />
chì facìanu vede e speranze vane di prutagunisti sbattendu<br />
si in a fanga di a vita. U scumuvìanu l’omi è e donne nati à<br />
maldestinu chì ùn accettàvanu a so sorte ingrata. Oghje, avìa<br />
messu unu di i più putenti ch’ellu cunniscìa. L’avìa vistu<br />
omancu quaranta volte. A prima, era per i vint’anni di l’uscita,<br />
quandu l’avìanu prugittatu à L’Empire, in u corsu Napuliò in<br />
Aiacciu.<br />
L’avìanu attunite ‘ste màghjine di Tony Montana, ‘stu<br />
disgraziatu spruvistu di vergogna, prontu à guastà u mondu<br />
per pizzicà si un pizzatellu di u Miamì di l’ottanta. Quant’ellu<br />
era famitu quellu cubanu cù a faccia stracciata, ballendu<br />
attornu à Michelle Pfeiffer cù e so maneracce di dunnaghju<br />
scrianzatu è ingordu in a discoteca, sottu à u sguardu di u<br />
patrone chì a si tenìa. Ci serà statu un amore più scunsideratu ?<br />
Quandu èranu sciuti da u sinemà, tutta a banda di l’amichi<br />
s’era messa à corre trà u Borgu è u Corsu à a scimesca pigliendu<br />
l’accentu cubanu cuntrafattu di u duppiadore francese. Ùn era<br />
sicuru di ciò ch’ellu ci vulìa pensà di ‘ssu omu marturiatu da<br />
u cumunìsimu è imbriacatu da u capitalìsimu chì ùn rispittava<br />
nisun lege, fora di u so còdice di onore propiu è strambu.<br />
10
4:00 dopu meziornu :<br />
Ùn si pudìa ghjustificà una vìulenza cusì scatenata. Puru<br />
si, in verità, u fiatu di Tony Montana u meravigliava. Avìa<br />
sempre dettu ch’ellu ùn c’era nunda chì l’arricava più u schifinghju<br />
cà ‘ssa razzaccia d’omi chì intimurìscenu, minàccianu,<br />
pèstanu è po tòmbanu per u piacè d’impatrunisce si di u<br />
terrore è per manghjà si un buccone di putere. Ma in sicretu,<br />
quand’ellu vidìa quellu omu scumbatte in a so merda, si dicìa<br />
chì unu cusì disgraziatu omu ùn pudìa ghjudicà lu.<br />
Tirò nantu à u tizzone è u fume invadì torna a stanza.<br />
Nantu à u screnu, Tony Montana trafalatu in u so sedione<br />
stampatu da e so iniziale ciuttava e so nare in un munticellu<br />
di pòlvera bianca ammansatu nantu à u scagnu. E camerà di<br />
surveglianza mustràvanu daretu à ellu decine di banditi assaltendu<br />
a so casa sottu à a mùsica di Giorgio Moroder.<br />
Gina, a surella, entrì in a stanza, trà duie colonne di<br />
màrmaru neru, una camisgiola di seta malva chjara nantu à<br />
e spalle, una pistola in manu. Vulìa tumbà quellu chì dopu à<br />
avè li rigalatu tuttu, l’avìa arruinata da a ghjelusìa, ammazzendu<br />
l’amore di a so vita. Sparò una volta, una seconda è po<br />
dopu una terza. U culpì in a gamba. Cuntinuava à avvicinà si,<br />
tirendu è meza spugliata, sussurendu cum’è una voglia troppu<br />
vergugnosa per esse stridata à u fratellu :<br />
« Chjava mi, Tony. Stancia a to brama. Veni è chjava mi. »<br />
Unu di i banditi, ghjuntu nantu à u balcone daretu à u<br />
scagnu, pocu assicuratu, aspittava di mitraglià li tremindui.<br />
Tony, u musu è u pettu cupertu di coccaina supplicava a<br />
so surella scimita di fà la finita, piattu daretu à u sedione.<br />
L’assassinu scelse ‘ssu mumentu per pruvà si la. Si lampò in a<br />
stanza è, ochjichjusu, tichjò di palle à Gina. Tony s’arrizzò in<br />
furia, afferrò a so vita è u lampò in a pissina suttana nanzu di<br />
sciaccà li una fucilata. Vultò versu u scagnu. A surella ghjacìa<br />
in u so sangue. Montana a stringhjìa forte, marmuttulendu<br />
parolle fora di sensu.<br />
11
In lu frattempu, decine d’assassini invadìanu u casale è<br />
s’avvicinàvanu di e scale à grànitula chì purtàvanu à u scagnu.<br />
Ghjunghjìanu daretu à a so porta. Briunò tutte l’inghjulie di a<br />
lingua inglesa. Carrigò nantu à a so mitraglietta una grinada<br />
è schjattò a porta, stridendu « Say hello to my little friend ».<br />
Avanzò è tirò palle à buzeffe nantu à quelli chì vinìanu<br />
à ammazzà lu. Zuffu di coccaina, ùn temìa più nunda. Nè di<br />
more, nè di diventà una merda. Si sintìa cum’è un dìu, un<br />
èrcule chì s’appruntava à stirpà i so nemichi. Fù culpitu da<br />
parechje palle ma ùn rinculò. Vicinu à a balaustra, cuntinuò à<br />
tirà a rimigna boliviana cum’è tòrduli.<br />
Daretu à Montana, un tippu cù spichjetti di sole s’era appichjatu<br />
à u muru di a casa. S’era avvicinatu silenziosu à tempu<br />
ch’ellu mittìa u mondu sottusopra. L’omu pisò u fucile, l’appuntò<br />
contru à u so spinu è u tumbò seccu. U C ubanu cascò<br />
in u pozzu induva girava una pianeta avvolta di u motu<br />
The World is Yours, fendu l’acqua intinta da u so sangue. A<br />
mùsica di Moroder chì avìa accumpagnata a so gloria annunciava<br />
oramai a so falata.<br />
Puru più cà cunnisciutu, ‘stu destinu u scumuvìa sempre.<br />
Parechji ci vidìanu a storia di un eròe, di un ribellu mudernu,<br />
chì vulìa decide da per ellu quandu serìa saziu, quandu l’astri<br />
èranu stumacati di vede a loda di un assassinu vituperatu.<br />
Ma, per Ghjuvanni, era astru u persunagiu di Scarface. Era<br />
un zitellu dannatu chì avìa fattu di a sucetà sana u so nemicu<br />
ìntimu quand’ellu s’era avvistu chì l’amore ch’ellu cherìa, u<br />
mondu mai u li pudìa dà.<br />
Cumpiì u tizzone da una buffulata. U ghjittò versu u cenderaghju<br />
ma si firmò di sguacerpiu trà l’orlu è u lettu. A brusta<br />
s’era spapersa è tufunava i linzoli. Si ne primurò pocu è micca<br />
è, pianu pianu, cuminciò à pinciulà davanti à u genèricu chì<br />
sfilava.
III<br />
U sgiò prufessore<br />
S<br />
ciaccà si un bichjeru tèpidu di Jack<br />
Daniels nanzu meziornu, facìa un pezzu<br />
chì ùn l’avìa più fatta Santu. Beie, era<br />
unu di ‘ssi piacè terrìbuli chì l’avìanu<br />
sempre rosu. Biìa è fumava tutti i ghjorni<br />
ma, per ogni bichjeru, per ogni sigaretta,<br />
si flagellava un pocu a mente, cum’è s’ellu fussi ghjudice<br />
è culpèvule à tempu. Cusì chì s’era custrettu à suvità règule<br />
arbitrarie da scusà ‘sse voglie chì li parìanu vergugnose. Ùn<br />
biìa mai da mane è mai solu. Ma biìa quantunque è, s’ellu ùn<br />
c’era un’ànima vituperata cù ellu, truvava sempre un pezzu<br />
di comptoir induva c’era un briacone da accumpagnà lu in a<br />
so scimia. È e sigarette, e fumava à mità. Dopu e calpighjava<br />
senza rimorsu. Ma ne fumava assai.<br />
Puru oghje, quella culpabilità, l’avìa mandata à spassu per<br />
un antra. Si sciurbò u primu bichjeru è si ne sirvò un antru<br />
sùbbitu, è à tempu s’accendìa una sigaretta. Cù a manu manca<br />
si strufinò a bocca è a faccia po’ messe u so ditone è u so maiò<br />
in u scornu di i so ochji cume omu face quand’ellu cerca di<br />
discità si dopu à una serata intinta di vinu rossu è di cognac.<br />
A sapìa chì tuttu quellu affare ùn era un sunniacciu. Ùn<br />
ricusava a realità. Cunniscìa troppu l’omi, màssimu quill’astri<br />
di i nostri lochi. I vidìa capaci di sdrughje e cose più belle solu<br />
perchè ùn le pudìanu dumà. Ciò chì li stuzzicava a mente era<br />
13
piuttostu chì, puru essendu ne cuscente, accaderìa torna, ed<br />
ellu, corciu prufessore di una lingua fiacca, ùn averìa nisun<br />
putere per parà la.<br />
Colse un pezzu di carta frustu, una penna di plàsticu<br />
cannata è si messe tandu à scrive. Li cullò una risetta à Santu.<br />
Què, ciò ch’ellu vulìa fà, era u sìmbulu di a so vita vana. Ma<br />
ùn sapìa fà astru nunda. Scrisse duie parolle è l’arricò sùbbitu<br />
sùbbitu. Chì li pudìa dì à ‘stu giuvanottu ? Chì pudìa fà per<br />
sguassà una cria i stragi di a notte ?<br />
O caru Michè,<br />
Ùn mi ferma di tè cà una faccia chì s’affosca. Hè dura à<br />
sente, è ancu più dura à scrive. A sò chì, strada facendu, ‘ssu<br />
ricordu perderà i so cuntorni sempre di più è si mischjerà<br />
cù i sogni è e bugìe di a mente. Pruvà si la à ùn scurdà si<br />
micca di u to visu serìa quant’è zappà in mogliu. Ùn t’aghju<br />
micca usservatu abbastanza da pudè avè una stampa chjara<br />
è schietta di ciò chì tù ere. Facìa, quand’è tù passave vicinu,<br />
cume aghju fattu cù tutt’ognunu : ti cunsiderava pocu, cum’è<br />
una stàntara di più in a mo vita.<br />
Mi n’avvecu avà ch’o sò invechjatu. U mo sbagliu maiò<br />
hè statu quellu di ùn fà casu abbastanza à ciò chì mi ballava<br />
attornu, cuncintrendu mi nantu à i penseri strambi chì<br />
crescìanu cum’è rimigna in mè. Ti puderìa dì chì ‘ssi sbagli<br />
ch’aghju fattu cù tè, ùn li feraghju più. Chì, oramai, quandu<br />
mi cascarà un’ ànima viva è sana, ci feraghju casu è chì di a<br />
to morte averaghju amparatu calcosa. Ma, a sò, è mi sente,<br />
ùn hè verità. I ghjorni scorreranu è vulteranu i vezzi di un<br />
omu chì ùn hè mai ghjuntu à sciaccà si un calciu in culu.<br />
U più chì mi culpisce ùn hè micca ciò chì t’hè stalvatu.<br />
Ghjè a faccia chì u spechju mi rimanda, quella di un pilatu,<br />
cù a so manata di denti maculati da u tabaccu, cù i so ochji<br />
pisivi quant’è duie casce è cù e so mani tremulante, quella di<br />
14
U sgiò prufessore<br />
un tippu chì davanti à a morte di un nucente pate sopratuttu<br />
di a so propia trafalata.<br />
S’o fussi onestu da veru, ùn pienghjerìa micca a to morte.<br />
A ti rimpruverìa ancu, chì risalta u fondu fangosu è tòrbidu<br />
di u mo èssere ch’o nascondu sottu i mo sguverni. È s’o fussi<br />
sempre più francu, paliserìa l’astiu chì m’assalta quandu<br />
vecu giuvanotti cum’è tè, à mezu à i so amichi, carchi di<br />
risate è agguardati in catarochju da giuvanotte bramose.<br />
Mi parìe cusì calmu, cusì serenu, cusì felice, ch’o era<br />
sicuru chì tù ti guderìe una vita dolce. Và bè ! Intupperìe<br />
dinò tù nantu à calchì inciampu di a vita, cum’è tutti,<br />
ma tù, ùn serìe angusciatu è affannatu, à batte tutti i bar<br />
di notte o à scialbà si u fronte contru à libbri di trè mila<br />
pàgine, cerchendu di truvà in tuttu ‘ssu parapiglia è tene<br />
una risposta à tutti i guai. Tù piglierìe a strada pianpianinu<br />
è avanzerìe, à cantu à i toi, a to famiglia, i to amichi.<br />
Era ghjelosu perchè tù cuglìe naturale ciò ch’aghju sempre<br />
ricercatu eiu è chì ùn aghju mai trovu : l’amore di u vicinu.<br />
Quelli di u mo razzinu ùn anu micca u nasu per sbuscà lu.<br />
Sbulichemu u mondu sanu per truvà lu, smachjendu tuttu<br />
cum’è s’ellu fussi piattu in calchì baullu interratu in secretu<br />
quandu, in verità, l’amore hè un affaricellu. Ci stà à penuccia<br />
inghjilocu, basta à apre si u core è à lascià u tempu à l’astri<br />
di pone ci e so sumente.<br />
Sai, o Michè, ci sò i circadori d’oru chì crèdenu di truvà<br />
un ghjornu o l’astru una pepìta tamant’è u so stòmacu. È po<br />
ci sò l’astri chì, tutte e mane, tutte e sere, còglienu pòlvere<br />
è pòlvere, durante anni è anni. Secondu tè, quale sò eiu ?<br />
Qual’ ere tù ?<br />
Fece falà duie candelle di whisky in u bichjeru biotu. Era<br />
assennatu ciò ch’ellu scrivìa, o èranu solu tuntìe di briacone ?<br />
Ùn la sapìa dì… Cappiò un nìvulu di fume in a stanza è dopu à<br />
una surpata chì li dede u trèmitu, si ne vultò à i so scritti.<br />
15
Sò sempre statu un cacagliulone. Da giuvanutellu ùn<br />
m’avvicinava mai di u mìnimu rìsicu. Avìa a peura di ciò<br />
chì và in furia, di ciò chì spunta à l’ispensata, di ciò chì<br />
mi pudìa ferì. Temìa ancu di cunversà cù l’astri zitelli. I<br />
pensava cusì assicurati chì mi parìanu di un antru mondu.<br />
Corre, strascinà si, saltà, ùn la facìa mai. Quandu ci<br />
vulìa à capiciuttà si in l’acqua di u fiume chì scurrìa sottu<br />
à u ponte di u Vechju, fidighjava l’astri fà la è mi cacava<br />
à dossu mentre ch’elli impressiunàvanu e giuvanotte stracquate<br />
nantu à i scogli calli. È po quand’ellu ci vulìa à corre<br />
appressu à i vitelli, fermava sempre in daretu. L’astri facìanu<br />
di tureadori ed eiu stava luntanu, peurosu di esse trapanatu<br />
da e curnarelle di l’animale. Ùn pudìa cuntà nunda tandu u<br />
lindumane è i ghjorni dopu… È, mi n’avvecu oghje, ancu avà<br />
ùn aghju nunda à cuntà.<br />
In lu tempu di a mo vita, ùn aghju fattu cà fidighjà,<br />
cuntemplà, usservà, cuttighjà. Po i cunnoscu l’Omi. Sò tuttu<br />
di i so vizi, i so difetti, e so debulezze… Ti possu dì ciò ch’è<br />
tù vali dopu à trè parolle. Basterìa ch’è tù parlessi è ch’è tù<br />
ti muvissi un pocu è puderìa scrive u suchju di u to spìritu,<br />
u culore di a to ànima. Ma ùn aghju sappiutu spannà mi. Sò<br />
statu rinchjusu è u trattu matutinu chì accarezza i cori felici<br />
à mè mi schjaffitteghja è mi strappa u zucchinu.<br />
Da sempre aghju circatu à capì perchè s’addunìscenu<br />
l’omi. N’averemu avutu bisognu in tempi landani soca. Ma<br />
avà ? Puderìamu… Duverìamu tene i nostri cuntatti à u<br />
mìnimu. Magaru s’ellu ci fussi un locu di divizia infinita,<br />
truverìamu i mezi di bugiardà, di arrubbà, di tradì è di<br />
tumbà. Simu cusì fatti chì a disgrazia di l’astru ci rasserena.<br />
È s’ella ùn accade micca, spessu a femu da per noi.<br />
Ti pò parè pèssimu u mo sguardu. A mo vita sana aghju<br />
biestemiatu davanti à a vita, ch’ella fussi una gioia ùn<br />
l’aghju mai pensata. Hè sempre stata un pesu per mè, un<br />
castigu da trascinà si fin’à a cascia, colma di miserie è di<br />
16
U sgiò prufessore<br />
capatoghji. Tandu, mi puderìe dumandà perchè ùn tumbà ti ?<br />
Perchè ùn la faci finita cù i to lagni ? Eh ! Chì ne pensi ?<br />
Di quella peura ùn mi ne sò mai francatu. S’hè ficcata<br />
cusì prufondu in mè chì avà ùn mi ne puderìa più sbarazzà.<br />
Serìa cum’è caccià u palu à un pede di pumidori stortu.<br />
Magaru s’avessi dece vite ùn scambiarìa. Aghju rinunciatu<br />
è battu u mondu cum’è un’ ànima dannata di l’infernu,<br />
di quelle chì in milioni d’anni ùn ghjùnghjenu mai à fà si<br />
perdunà i so misfatti.<br />
Sai, o Michè, ùn sò ghjuntu à soffre a voglia di libertà<br />
tonta è scatenata ch’ella dumanda a giuventù. ‘Ssa voglia<br />
sragiunata chì ùn accetta micca u destinu, chì pensa di pudè<br />
si scurdà di u tempu è chì si crede chì a vita hè una festa<br />
giuconda ogni tantu inticciata di malanni scarsi è da scurdà,<br />
ùn l’aghju lasciata cappià i so nerbi nantu à u mondu.<br />
L’aghju messu e murdachje. È, invece di sbuccià, ‘ssu fiore<br />
spruvistu di sole s’hè infragicatu sùbbitu è s’hè spapersu in<br />
e mo vene fin’à u mo core. Cusì chì, quandu vecu giuvanotti<br />
spampigliulenti cum’è tè, ùn possu fà tace ‘ssu sìntimu<br />
merzu di invidia chì m’aggranfia u stòmacu. (…)<br />
Lentò a mina è accendì un’antra sigaretta. Meziornu era<br />
passatu. Fora si sintìa u ventu sculiscià à mezu à e chjappate.<br />
Èramu di ferraghju. In i carrughji curtinesi ùn c’era mancu un<br />
fiatu.
IV<br />
5:00 dopu meziornu :<br />
Trè sgaiuffi<br />
«<br />
Apri ci ‘sta porta, o sunniò ! Face un fretu<br />
chì si more in ‘ssi curriduracci. »<br />
Antone pichjava forte contru à a porta.<br />
Ghjuvanni colse un calzunettu tralasciatu<br />
in pianu è aprì a porta in canteghju.<br />
Antone, u fratellu maiò, stava daretu, cù i<br />
so denti storti storti, a so faccia piena, e so labbre generose<br />
è i so ochji sempre accimintosi ch’ellu parìa d’avè pigliatu in<br />
becca ancu à Cristu.<br />
À cantu à ellu, Dumènicu cuntrastava cù a so faccia di<br />
bon’ tempu. Ghjuvanni u salutò cù un surrisu. Èranu divintati<br />
amichi in tempu di u liceu. Prima l’avìanu trovu à pena goffu<br />
quill’astru chjucu minutu chì chjachjarava da a mane à a sera,<br />
cù u so nasu pinzutu, i so ochji pari à dui pisi è i so panni à<br />
l’azzichetta.<br />
Ma, u ghjornu ch’elli avìanu sciappatu u vetru di u ginnasu,<br />
avìa assicuratu à u pruvisore ch’elli ùn ci èranu per nunda,<br />
chì dui giòvani scunnisciuti ci avìanu sfrumbulatu i scogli. È<br />
i dui fratelli a s’èranu francati. Da tandu, l’avìanu rispettatu è<br />
inseme ne facìanu di tutte e mamme.<br />
« Euuu, sì sempre in bona tù. U veru burlascone…, disse<br />
Ghjuvanni à u fratellu chì sgrignava daretu à a porta.<br />
– Chì tù brusgi ! Ci ai lasciatu in piantu tuttu u dopu<br />
meziornu, rispose Antone. Trenta volte t’aghju chjamatu<br />
19
o faccia di pneu, trenta volte ! Avà apri ci ‘sta purtaccia o ti<br />
pigliu à calci è à pugni. »<br />
Ghjuvanni cappiò a porta è i dui ghjunghjiticci si lamponu<br />
nantu à u lettu. In quattru è trè sette, Antone pigliò i so sciori.<br />
S’ammansò trè teste di marijuana, e tazzò, l’abbulighjò cù dui<br />
brìsgiuli di tabaccu, è l’imbucinò in un fogliu traslucente.<br />
« È Michele, induva stà ? » dumandò Ghjuvanni. Antone<br />
disse senza pisà l’ochji ch’ellu era firmatu in casa soia à stifinì<br />
un duvere.<br />
« Quessa ùn mi la facciu, aghjunse. Ci volerà à spiegà mi un<br />
ghjornu cumu si pò studià quant’è quessa. A mità di i prufessori<br />
di l’università sò carchi di fume, briaconi o sottu Xanax. À chì<br />
fà cercà di allusingà li cù duveri rituccati à l’infinita ? Megliu à<br />
stà cù noi à infumà si u cerbellu, a ti dicu eiu ! »<br />
Dumènicu s’era stracquatu, e mani daretu à u capu, è avìa<br />
accesu a mùsica di u so Iphone. Si sintìa in a stanza a ghitarra<br />
di Jimmy Page è a voce di Plant nantu à Since I’ve Been<br />
Loving You.<br />
« Ùn ai trovu cà què da mette, o Dumè ? disse Antone. Poca<br />
falata ! Metti ci calcosa chì move à penuccia, metti ci ùn pocu<br />
di Kanye West è Jamie Foxx chì fàcenu di Ray Charles, innò ?<br />
– Aiò, fà la finita, disse Dumènicu. Avemu da sente ‘ssa<br />
cruciaccia di Kanye West ? Quessu po’ hè scemu da veru. Ùn<br />
capiscu micca cumu un tippu capace à palisà una bestialità cusì<br />
tremenda possi à tempu esse un musicante di prima trinca. Chì,<br />
aghju da dì la, rispettu à a mùsica, ghjè un geniu. Ma da quandu<br />
l’aghju intesu dì e so tuntìe ùn lu possu più stà à sente. »<br />
Ghjuvanni s’era pusatu nantu à una carrega e gambe stese.<br />
Agguardava u so fratellu fà tondi di fume è passà u tizzone à<br />
u so amicu.<br />
« Umbah, hè forte, ma un geniu, ùn la sò ! disse Ghjuvanni.<br />
Sai, a canzona ch’elli anu fattu cù Jay-Z, Niggas In Paris ?<br />
Quella chì s’hè intesa in u mondu interu parechji mesi. È bè<br />
u sample l’anu arrubbatu à Aphex Twin, un Inglese un pocu<br />
20