hæmus - Libraria pentru toti

ambianţele închisorii. Acest gardian nu ştia atunci că smulsese din ghearele
morţii un om dotat cu o minte neobişnuită, n-avea de unde să ştie aşa ceva,
dar nici nu a schimbat nimic în legătură cu viitorul destin al acestei minţi
neobişnuite, care a continuat să fie la fel de necunoscută şi pierdută, ca şi
cum să-şi fi dus sinuciderea la bun sfârşit.
Tăcere din nou
Puţină tăcere, cât o respiraţie în suspensie.
Echinocţiu şi R
În echinocţiul de primăvară, ziua se egalează cu noaptea, lumina – cu
întunericul. Acelaşi lucru, sau inversul, se întâmplă cu echinocţiul de
toamnă, noaptea se egalează cu ziua, întunericul – cu lumina. Efortul lui
Mark Gjoka de a se sinucide coincide cu echinocţiul de primăvară, parcă
pentru el viaţa s-a egalat cu moartea. Şi o atare coincidenţă îmi injectează
teama cum că probabil acest efort s-ar repeta la echinocţiul de toamnă, care
era peste câteva zile. Această frică prejudiciată îmi venea desigur de la
teroarea ideii de sinucidere a omului cu care începusem să dialoghez, şi, cu
atât mai mult, dat fiindcă celălalt co-suferind, cel care îmi vorbise la început,
când mă aflam la cealaltă încăpere, despre Mark Gjoka sau Mark Shpendi,
făcând legătura între tentativa acestuia de a-şi lua viaţa, şi o nevroză
carcerală, o criză depresivă sau o depresiune neagră, îmi vorbise şi despre o
fixaţie de fatalitate, care avea de a face cu echinocţiul, iar acesta din urmă
era legată cu un calcul mistic al lui Mark, făcut imediat după ce a fost arestat.
Potrivit acestui calcul, echinocţiul de primăvară din anul 1987, era
reprezentat de ziua sau de noaptea ieşirii lui Mark din închisoare înainte de
termen, iar această ieşire din închisoare nu a avut loc, cu atât mai mult că,
între-timp, cu opt ani în urmă, el fusese condamnat din nou. Într-adevăr,
celălalt deţinut nu înţelesese ce a vrut să spună Mark Gjoka de câte ori s-a
referit la echinocţiile istoriei şi ale vieţii, lungi precum zilele şi nopţile
neschimbate în cursul anotimpurilor, la poluri, toate acestea aveau în orice
caz un sens alegoric, un fel de alegorie ce punea semnul întrebării asupra
dialecticii, parodizând-o şi care nu avea legătură cu vreun calcul mistic. De
altfel, nuanţa mistică putea fi prezentă, câtuşi de puţin, în vorbele sale, când
intra, fără ezitare, în sferele astrofizicii, neavând nici cea mai mică legătură
cu eliberarea lui din închisoare, exceptând faptul că aceste meditaţii cu voce
reprezentau cumva câte o fugă, o scăpare. Şi, deoarece temniţa este locul
schimbului de vise şi de aiureli, unde visul şi aiureala unuia pe neaşteptate
devin ale altuia, celălalt deţinut, pe al cărui nume nu vreau să-l pomenesc,
căci deja este o persoană publică foarte cunoscută în Albania, vrând-nevrând
îi înhiba lui Mark propriile aiureli privind timpul eliberării din închisoare în
372