hæmus - Libraria pentru toti

CORNEL DUMITRESCU
Psihosociolog
Coordonator Programe culturale, pedagogie muzeala
Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” Bucuresti
Oferta culturală a Muzeului Naţional al Satului
”Dimitrie Gusti”
Consideratii teoretice si practice
Metodele si tehnicile de analiza privind oferta culturala muzeala sunt
observatia, ancheta, experimentul. Ancheta cuprinde tehnici precum fisa,
chestionarul, interviul. Fisa este un instrument de cercetare folosit pentru a
stabili structura de vizitatori ai muzeului, este un formular in care se cer
cateva date ce definesc personalitatea socio-culturala a vizitatorilor.
Chestionarul poate fi aplicat unui public real sau celui virtual (al posibililor
vizitatori) si el urmareste sa cunoasca motivatia vizitarii muzeului.
Interviul, ce poate fi liber sau dirijat, individual sau de grup, are acelasi scop
ca si chestionarul, dar el se utilizeaza atunci cand persoana intervievata, fie
nu doreste sa se exprime in scris, dintr-un motiv anume, fie se doreste a se
obtine informatii mai ample, ce pot fi redate pe banda audio-video si
cercetatorul doreste a le studia intr-un context anume. Observatia se poate
face si ea direct sau indirect, spontan sau dirijat, fiind prima sursa de
cunoastere a cercetatorului asupra fenomenului ce se doreste a fi investigat.
Ofertele culturale ale muzeului se adreseaza publicului neinitiat, dar si celui
initiat, publicului familiarizat si publicului de elita. Metodele de analiza a
acestor categorii de vizitatori trebuie adaptate astfel incat sa poata fi urmarita
evolutia publicului de la o treapta la alta, aceasta evolutie insemnand faptul
ca programele si ofertele culturale au dat roade, ca atrag publicul, ca il
formeaza si il educa. In efortul de captare a publicului, tehnicile de
investigare a vizitatorului trebuie sa cuprinda si intrebari privind afisajul,
posterele, diferitele anunturi, intr-un cuvant signalectica, si aceasta pentru a
afla daca mijloacele prin care muzeul isi face cunoscuta activitatea la sediu
sunt de ajuns ca numar, suficient de atractive si au un impact asupra
vizitatorilor muzeului.
O alta modalitate de cercetare a publicului din muzeu este cea care evalueaza
structura publicului din alt punct de vedere, si anume daca traseul de vizitare
este intai muzeul si apoi serviciile de agrement sau invers ; si aceasta, pentru
ca pot fi vizitatori ce aleg intai serviciile adiacente (de alimentatie publica, de
joaca, etc.) si apoi muzeul ca atare. Finalitatea acestui tip de cercetare va
trebui sa arate in ce grad cei interesati de muzeu, desi initial venisera doar
338