hæmus - Libraria pentru toti

Europa consacră scopul principal, cel al „Unităţii în diversitate”,
promovând idealurile şi principiile unei Europe unite, dar şi particularităţile
şi identităţile naţionale ale statelor membre.
Evoluând spre o uniune politică de democraţii, angajată ea însăşi în
respectarea standardelor democratice şi dezvoltarea unei culturi democratice
vii, UE este „garanţia şi speranţa de mai bine” pentru toţi cetăţenii europeni şi
vecinii Europei. Avantajele pe care perspectiva unei aderări la UE le lasă să
se întrevadă contribuie negreşit la promovarea reformelor, la consolidarea
democraţiei şi a respectării drepturilor omului, precum şi la creşterea
stabilităţii în ţările vecine. A fost cazul tuturor ţărilor candidate din trecut şi
din prezent, printre acestea din urmă, numărându-se şi Turcia. Reformele
adoptate şi aplicate de guvernul de la Ankara, în procesul de aderare la UE
(despre care am vorbit în capitolul III), au un singur ţel: economia Turciei să
poată fi calificată drept economie de piaţă funcţională, statul turc să fie un
stat de drept, în care respectarea Constituţiei şi a legilor, adaptate acquisului
comunitar, să fie o obligaţie supremă a oricărui cetăţean turc, o ţară
democratică şi socială, cu recunoaşterea şi protecţia drepturilor omului şi ale
minorităţilor naţionale. Societatea civilă din Turcia trebuie să-şi exercite mai
puternic influenţa asupra armatei (care dispune de puteri foarte mari
dintotdeauna).
Parlamentul European, împreună cu parlamentele naţionale şi cu sprijinul
autorităţilor regionale şi locale şi al organismelor societăţii civile, acţionează
în direcţia îmbunătăţirii transparenţei şi a creşterii responsabilităţii implicate
de procesul de aderare a unor noi state. Aceasta presupune o analiză exactă a
capacităţii de integrare, de absorbţie a UE, atunci când se monitorizează
aderarea unor state noi şi când se examinează viitorul economic, social şi
politic al Uniunii, dar şi un consens public mai larg privind această chestiune,
a extinderii UE.
După cum se ştie, aderarea Turciei la UE a generat şi generează în
continuare, opinii divergente. Pe de o parte, sunt statele europene
conservatoare, în special, Franţa, Germania, Austria, Polonia şi Slovenia, care
sunt reticente vis-a-vis de capacitatea Turciei de reformare în acord cu
criteriile economice, sociale şi politice de la Copenhaga şi pe cale de
consecinţă, de aderare la UE. Argumentele acestor ţări sunt: numărul mare al
populaţiei turce (peste 22 milioane locuitori) şi religia musulmană a acesteia.
Este oare pregătită Europa, financiar, dar mai ales, sub aspectul
mentalităţilor, să primească în rândurile ei o ţară cu o populaţie foarte
numeroasă şi majoritar islamică? Poate fi elementul religios un criteriu
decisiv în acest proces lent şi controversat al aderării Turciei la Comunitatea
Europeană? Oare este atât de greu ca musulmanii şi creştinii să conlucreze
pentru un trai mai bun si pentru dezvoltarea civilizaţiei noastre umane?
316