hæmus - Libraria pentru toti

internaţional şi convenţiile internaţionale în materia protecţiei drepturilor
fundamentale ale omului interzic la modul absolut discriminarea pe criterii de
rasă, naţionalitate, religie, origine socială şi apartenenţă politică, limbă, sex.
Dar procesul de aderare a Turciei la UE a cunoscut (după cum am văzut în
capitolul anterior) progrese semnificative, chiar şi în această problemă
serioasă a ţării, minorităţile naţionale şi drepturile lor. Rezultatele concrete se
resimt mai greu după ani de “represiune”.
Deşi trecutul istoric al minorităţilor din Turcia este unul sumbru (“genocidul”
celor aproximativ 500.000 de armeni din perioada 1915-1916, represaliile
împotriva revoltelor kurzilor chiar din epoca de reformare instituită de
Ataturk, asimilarea lor sistematică, precum şi a grecilor şi bulgarilor), viitorul
acestora pare unul plin de speranţe. Aceasta, deoarece Turcia luptă pentru a
deveni stat membru al CE, cu drepturi depline, iar comunitatea internaţională,
în prezent şi în perspectiva adoptării şi intrării în vigoare a Proiectului de
articole al Comisiei de Drept Internaţional - 2001, condamnă vehement şi
sancţionează prompt orice nerespectare, încălcare flagrantă şi sistematică a
principiilor fundamentale de drept internaţional public.
Conform principiului recunoaşterii popoarelor a dreptului lor la
autodeterminare, lupta popoarelor în acest scop nu este recunoscută ca un
drept la autodeterminare dacă are consecinţe de natură a modifica frontierele
legale, stabilite şi recunocute prin tratatele internaţionale.
Prin urmare, problema minorităţii kurde este una deosebit de sensibilă, atât
din punct de vedere juridic, cât şi politic. Autorităţile turce şi reprezentanţii
kurzilor ar trebuie să se aşeze la masa negocierilor, pentru a rezolva pe cale
paşnică şi diplomatică diferendul care “mistuie” statul turc, să sperăm, nu la
nesfârşit. Compromisul trebuie să răspundă atât principiului constituţional al
statului turc, naţional, unitar şi indivizibil, cât şi celui internaţional, al
promovării şi protecţiei drepturilor fundamentale ale omului şi ale
minorităţilor naţionale.
Personal, aparţin unei minorităţi naţionale din România, iar dacă statul român
mi-ar fi încălcat, sistematic şi intenţionat, drepturile individuale şi colective,
aş fi luptat pentru recunoaşterea şi protecţia minorităţii mele; însă, sub nicio
formă, nu aş fi de acord cu mişcările separatiste sau cu tendinţele de
autonomizare teritorială, care să pună în pericol caracterul unitar şi indivizibil
al statului român. Din fericire, România constituie un exemplu demn de
urmat în tratamentul legislativ, juridic şi faptic al minorităţilor naţionale.
Credibilitatea Turciei în relaţiile cu UE
UE a celor 27 de state membre este un proiect politic bazat pe valori comune
şi pe obiective urmărite în comun. Tratatul instituind o Constituţie pentru
315