hæmus - Libraria pentru toti

aproape 15.000 de militanţi şi mai mult de 100.000 de miliţieni (conform
datelor furnizate de ministrul de interne turc), este principalul responsabil
pentru situaţia creată.
În prezent, Turcia continuă să lase cel mai mic spaţiu politic kurzilor şi
celorlalte minorităţi naţionale. Evident, lichidarea liderului kurd nu va
rezolva „problema kurdă”. Capturat (în 1999) şi judecat de autorităţile turce,
Abdullah Ocalan se află acum în închisoare.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că liderul rebelilor kurzi,
Abdullah Ocalan, condamnat la închisoare pe viaţă, nu a avut parte de un
proces echitabil. Decizia este definitivă şi mai trebuie doar confirmată oficial
de Consiliul Europei. Dacă autorităţile turce o vor respecta, procesul lui
Ocalan ar putea fi rejudecat. Preşedintele CEDO, judecătorul Luzius
Wildhaber, a anunţat rezultatul deliberărilor în dosarul lui Ocalan. Curtea de
la Strasbourg a ajuns la concluzia că tribunalul din Turcia care l-a condamnat
nu a fost independent şi în plus, nu i-a asigurat un acces corespunzător la
apărare. Abdulah Ocalan fusese capturat de agenţii turci în Kenya, pe când
era încă preşedintele PKK, organizaţie care timp de peste 15 ani a luptat
pentru formarea unui stat independent al kurzilor. Ocalan este judecat pentru
rebeliunea pe care a condus-o şi condamnat la moarte. Trei ani mai târziu,
pedeapsa cu moartea este abolită în cadrul demersurilor de apropiere de
Europa şi sentinţa liderului kurd, comutată în închisoare pe viaţă. Fostul lider
al PKK a petrecut ultimii 7 ani după gratii, singur într-o închisoare de
maximă securitate, pe o insulă din Marea Marmara.
Turcia a semnalat deja că "va lua măsurile care se impun". Purtătorul de
cuvânt al guvernului, Cemil Cicek a declarat la televiziunea naţională că
poporul nu trebuie să se teamă că Ocalan va fi eliberat. El a cerut oamenilor
să aibă încredere că statul şi sistemul judiciar pot rezolva această problemă.
Kurzii din Turcia cred că, spre deosebire de fraţii lor din Iran şi Irak, dispun
de un atuu important în lupta pentru drepturile cuvenite. Întra-adevăr,
guvernul turc doreşte cu ardoare să se alăture UE. Tocmai în acest scop,
Turcia semnează în ianuarie 2000 “Convenţia – cadru pentru protecţia
minorităţilor naţionale”. Cu toate acestea, obiectivul aderării la UE nu
poate fi atins dacă Turcia se dovedeşte incapabilă de a respecta şi proteja
drepturile fundamentale ale omului şi ale minorităţilor naţionale, de a rezolva
problema kurdă, nu doar la nivel de adoptare a legislaţiei în materie,
declarativ, ci mai ales, la nivel concret, faptic.
Confruntările dintre armata turcă şi separatiştii kurzi s-au soldat, începând cu
1984, cu în jur de 30.000 morţi, milioane de persoane refugiate şi peste 3000
de sate distruse sau evacuate. Este trist ceea ce s-a întâmplat în Turcia, din
acest punct de vedere, în condiţiile în care statele civilizate de pe mapamond
pledează pentru “pacea şi bunăstarea” naţiunilor. Dreptul umanitar
314