hæmus - Libraria pentru toti

lume. Drepturile sunt diferite. Iar lumea aceasta, în starea de acum, nu este
tolerată de Dumnezeu, ci compătimită, milostivită.
Un celebru dicton spune că Puterea se vede doar când este folosită prost. De
aceea foarte mulţi oameni nu văd puterea dumnezeiască. Emigrarea puterii
deţinute de oameni începe când ea devine prea vizibilă, arogantă, depăşind
orice limită a moralei şi chiar a ridicolului. Atunci puterea trece de la cei care
o deţineau până la proasta folosire, la ceilalţi, la supuşii a căror existenţă era
doar tolerată, nu şi respectată, ca să nu vorbim de iubirea aproapelui.
Decăderea unei puteri, trecerea de la o entitate la alta, se vede exact la
creşterea toleranţei dintre părţi. Pentru că cineva tolerează doar când
realizează că nu mai poate stăpâni ca odinioară. Încep astfel tratativele,
compromisurile de genul: eu tolerez cutare persoană, comunitate, mişcare etc.
şi cer în schimb (...) Fenomenul pare a fi exclusiv de natură politică, dar se
regăseşte din plin şi în viaţa culturală. Bunul mers al acesteia presupune
numeroase sacrificii, iar în vremea noastră: tăria unei adevărate schimnicii.
Altfel, mesajul cultural se dizolvă, se altoieşte, absoarbe frânturi de pseudovalori,
servindu-i inculturii. O veche parabolă orientală ilustrează cât se poate
de clar întâmplarea. După îndelungate încercări de a cuceri o fortăreaţă,
căpeteniile armatei trimit o delegaţie formată numai din intelectuali. La doar
două săptămâni, porţile fortăreţei se deschid singure şi ocupanţii primesc
invitaţii, ba chiar sunt rugaţi să intre, să ia ce-şi doresc, să conducă destinele
fortăreţii! Incultura devastează spaţiul public nu prin reprezentanţii ei de
seamă, ci tocmai prin slabii noştri reprezentanţi care-şi pierd răbdarea şi vor
să fie răsplătiţi în natură pentru misiunea dusă mai mult în virtualitate şi
dedicată timpului etern, nu cotidianului. Aceştia se tolerează între ei şi pe ei
înşişi, pentru că nu sunt devotaţi mesajului cultural autentic, ci sacrifică
mesajul unui viitor apropiat (citeşte: miop).
Un alt chip a ceea ce poate produce aşa numita toleranţă în cultură se
întrevede în legea nescrisă potrivit căreia cine nu dă drepturi culturale, va fi
obligat să cedeze teritorii. Legătura drepturilor culturale cu teritoriile este la
fel ca cea între text şi realitate descifrată prin text. Până la începutul
Războiului Rece, spaţiile Europei, indiferent de dezvoltarea lor economică,
aveau o evoluţie firească din punct de vedere cultural. Mari personalităţi
născute şi formate în Balcani îndeplineau misiuni culturale remarcabile în
Occident, unele adoptând chiar limbi de largă circulaţie, şi nimeni nu vedea
26
*
*