hæmus - Libraria pentru toti

cu capac de argint” de Nefzat Iusuf Sarzghiul, „Frumoasei din visul de
primăvară” de Emin Atilla, „Ce am mâncat la prânz”, de Ismail Zieaeddin,
apropie spiritul povestirilor de cititorul azerbaidjan.
În general, cum am remarcat mai înainte, cartea se memorizează pentru
exactitatea relatării. Folosirea frazelor de largă circulaţie din limba
azerbaidjană a contribuit la conservarea valorilor literare a povestirilor.
Astfel, chiar dacă sunt deosebiri între nume şi toponime, putem spune că
evenimentele reflectate în operă se petrec cu noi şi la noi. Aceasta constituie,
în primul rând rezultatul măiestriei traducătorului. Problemele generale ale
omenirii, bătăi de inimă, trăiri sufleteşti, urmele primei dragoste, care se uită
toată viaţa, care sunt reprezentate magistral şi influent în „Istoria unei iubiri”,
în nuvelele „Bătrânul şi moartea”, „Prima Scrisoare”, „Despre Dragoste”,
„Ziua de duminică” ş.a.
Opera „Insula română a arhipelagului GULAG” de Virgiliu Ierinki, la
sfârşitul cărţii, menţionate nu poate fi citită fără emoţii. Aceasta operă de tip
documentar despre crimele, care au fost efectuate în taină de la toată lumea,
în 1949-1952, în penitenciarul român Piteşti, creează cititorului imaginea
despre monstruoasele metode prin care a fost ţinut regimul socialist în
România.
Putem să ne oprim mai detaliat şi la operele scriitorilor români, publicate pe
paginile diferitor ziare şi jurnale. Publicate pe paginile ziarelor „Edebiiiat”
(„Literatura”- în ani diferiţi „Edebiiiat ve indjesenet”, („Literatura şi Arta”) –
autor), „Ulduz”(„Steaua”), „Azerbaidjan”, „Ghendjlik”(„Tineretul”), „Sovet
kendi” („Satul sovietic”), „Comunistul” „Azerbaidjani pioneri” („Pionerul
Azerbaidjanian”) şi jurnale din zeci de modele a literaturii române se
deosebesc prin expresivitatea tematicii.
Apariţia acestor opere pe paginile publicaţiilor revine anilor 50 a secolului
trecut. Creaţiile traduse şi publicate ale poeţilor M.Beniuca, T.Maiorescu,
U.Tiberiu, R. Baureanu, D.Deşliu, a scriitorilor Y.Ovidiu, R.Cora, I.L.
Caragiale şi a altor, pot fi considerate picături în oceanul literaturii române.
În presa azerbaidjană, operele române erau publicate în masă, chiar în anii 70
a secolului trecut. Pe atunci atenţia cititorilor a fost atrasă de operele V.
Teodorescu, I.Iotta, Z.Stancu, V.Pitsigova, I.Petrana, G.Criştinoiu, M.Doldii
şi ale altor maeştri de condei. Atitudinea traducătorilor faţă de operele
populare ale poeţilor faimoşi, ca N.Stănescu şi A.Blandiana certifică faptul că
pe acele timpuri, în Azerbaidjan au fost urmărite procesele literare petrecute
în ambianţa României. Articolele, consacrate aniversărilor ale lui
M.Eminescu şi I.L.Caragiale, la fel confirmă cunoaşterea mediului literar
azerbaidjan cu istoria literaturii române, chiar dacă nu la cel mai înalt nivel.
Nuvelele traduse din limba rusă şi schiţele scriitorilor români din această
perioadă, au umplut parţial lăcuna, apărută în domeniul de traduceri a
literaturii române. Este, însă, dificil de a considera acest fapt drept eveniment,
comparând volumul şi calitatea modelelor traduse cu volumul şi calitatea
231