hæmus - Libraria pentru toti

Agheran şi basmele populare româneşti. 11 din 12 poveşti, adunate în cărţi au
fost publicate încă o dată de către tipografia „Tineretul” în anul 1988. Iar
Editura „Atilla” în anul 2001, a tipărit 7 din 11 basme, cu denumirea „Basme
Româneşti”. Mai mult ca atât, putem să aduce ca exemplu cartea „Peat Peter”
(basmul „Capra cu clopoţel”, editată în cartea publicată în anul 1957, de către
tipografia literaturii pentru copii şi adolescenţi „Poveşti ale popoarelor
străine”).
Cărţile cu basme ai diverşilor autori, în principiu, au apărut în anii 70 a
secolului XX. „Naie cel Deştept ” („Tineretul” , 1972) de Ana Iosif Melius,
„Fata, soarele şi barza” („Tineretul”, 1972) de Titelea Constantinescu, „Caut
costum de scafandru” („Tineretul”, 1972), de O.Pancu – Iaşa, „Casa din
umbra castanilor” („Tineretul”, 1977), de Elena Behelerova, reprezintă
exemple de aceeaşi manieră, ale acestor publicaţii.
În romanul scurt „Naie cel Deştept” de Ana Iosif Melius, menit să atragă
atenţia copiilor prin limbajul foarte interesant de relatare. În operă, copiilor li
se sugerează faptul că nu poţi căpăta iscusinţă în ceva fără a învăţa ştiinţele.
În culegerea lui Titelea Constantinescu „Fata, soarele şi barza” sunt incluse
nuvelele „Făt-Frumos”, „Primăvara”, „Cald” şi alte nuvele.
În pofida faptului ca ele au fost traduse de către traducătorii care au respectat
diferite stiluri, fiind basme folclorice sau povestiri, toate sunt traduse intre-un
limbaj accesibil pentru copii. Aceasta se simte mai ales în operele autorilor,
care permite păstrarea specificului fiecărei creaţii.
De copii n-a uitat şi alt scriitor - Barbu Delavrancea , în „Nuvele” , publicate
în anul 1962. Pentru ei, în aceasta carte sunt incluse povestiri, ca „Bunicul” şi
„Bunica”. Iar în povestirile „Neghiniţă”, „Domnul Vucea”, „Hagi Tudose”,
„Sultănica”, „Amintindu-şi de zilele trecute”, noi vedem atât un conţinut
didactic, cât şi situaţii reale din viaţă. În nuvelele sale, scriitorul împatre cu
cititorul amintirile din copilărie şi scoală („Domnul Vucea” „Amintindu-şi de
zilele trecute”), la fel povesteşte despre nedreptăţile din viaţă („Sultănica”), şi
despre modalitatea în care îl ajută cugetul să trăiască corect („Neghiniţă”) şi
despre multe altele.
În „Nuvelele” scriitorilor româneşti, publicate în anul 1978, găsim opere a
scriitorilor, cum sunt Ion Bieşu, Nicolae Velia, Alecu Ivan Ghilia, Ştefan
Luca. Cartea, în care sunt alese povestiri de conţinut diferit, prezintă singura
culegere în limba azerbaidjană, menită pentru un cerc larg de cititori.
Unul dintre cele mai rar întâlnite modele a literaturii române în limba azeră,
este nuvela „Comoara” de Ioan Slavici. În aceasta scriitorul relatează despre
confruntarea între Duţă, un om simplu de la ţară şi şarlatanii de la oraş. Duţă,
din întâmplare a găsit o comoară, dar din cauza simplităţii sale , el pierde
toată bogăţia, cel mai amarnic fiind faptul că simte o satisfacţie morală, în
urma acestora. Iar şarlatanii, profitând de simplitatea lui, sunt prezentaţi ca
prădători a societăţii burgheze.
229