hæmus - Libraria pentru toti

Vrea să-mi ofere-adresa ta stelară.
Suntem două tăceri monumentale
Şi-n noi adăpostim atîta cer,
Dar azi cînd ne-am pierdut cui să mă cer,
Şi cui să te mai ceri, cînd se prăvale
Întregul univers cu tot cu rai
Şi sufletu-mi barbar ucis de-un nai?
Singurătatea are gust divin,
Parfumul ei a îmbătat tot burgul
Ce poartă numele-mi de peregrin.
Singurătatea-i este Demiurgul.
Aici, numai aici sunt fericit.
N-am cunoscut un mai ales deliciu.
Singurătatea-i marele meu viciu.
Miros a sunet îndumnezeit.
Din toate mi-i cupolă doar gîndirea
Lucrînd continuu din amurg în zi.
Privesc apusul. Iată poezia
Pe care n-am s-o scriu în veşnicii!
În van îmbrăţişînd singurătatea,
Repaos altfel caut şi-l găsesc.
Repaos mi-i murirea ce-o trăiesc,
Braţele-i fine mi-or închide cartea
Şi singur cuc, de vrajă desfrunzit,
Voi fi doar clinchet îndumnezeit.
Duce-m-aş şi m-aş tot duce
Buciumaş la o răscruce,
La răscrucea raiului,
Măiculiţa craiului
Să-mi dea poruncire scrisă
Cu lacrima ei nestinsă.
***
Ceaslov
192