hæmus - Libraria pentru toti

profunditatea psihologică a personajelor, un umor inimitabil şi o tematică
unitară şi de o mai mare transcendenţă.
Că există o legătură între lumea teatrului şi naraţiunile lui Cervantes o
demonstrează, de exemplu, faptul că tema din intermediul „El viejo celoso”
(„Bătrânul gelos”) se regăseşte în nuvela exemplară „El celoso extremeño”
(„Gelosul din Extremadura”). În alte ocazii apar personaje de tip „Sancho
Panza”, precum în intermediul „Elección de los alcaldes de Daganzo”, în
care protagonistul este un degustător de vinuri la fel de bun ca Sancho din
Don Quijote. Tema barocă a aparenţei şi realităţii se regăseşte în „El retablo
de las maravillas” („Catapeteasma minunilor”), unde adaptează povestirea
medievală a lui don Juan Manuel, regele dezbrăcat, pentru a realiza o critică
socială. „El juez de los divorcios” are o tentă autobiografică şi are drept
concluzie «más vale el peor concierto / que no el divorcio mejor» (e de
preferat cel mai slab concert divorţului celui mai bun).
În ceea ce priveşte operele sale principale, teatrul lui Cervantes a fost prea
puţin apreciat şi reprezentat, cu excepţia operei care reprezintă cea mai buna
adaptare a tragediilor clasice : „El cerco de Numancia”(„Asediul de la
Numancia”), unde se pune în scenă tema patriotică a sacrificiului colectiv, în
faţa asediului generalului Scipio Africanul. Foamea devine reprezentanta
suferinţei existenţiale, intervenind de asemenea fiinţe alegorice, care
profetizează viitorul glorios al Spaniei. Providenţa are acelaşi rol ca acela
jucat în fuga lui Eneas din Troia incendiată. De inspiraţie patriotică sunt şi
unele comedii, cum ar fi „La conquista de Jerusalén” („Cucerirea
Ierusalimului”), descoperită recent.
(Va urma)
159