hæmus - Libraria pentru toti

dramaturg spaniol. E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în
primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la
Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulţi
critici literari l-au considerat primul roman modern şi una din cele mai
valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele
ingeniozităţii”.
E foarte probabil ca Cervantes să fi scris prima sa operă literară importantă,
„La Galatea”, între anii 1581 şi 1583, carte publicată prima dată la Alcala de
Henares în anul 1585. Până atunci Cervantes publicase doar câteva
compoziţii în versuri, ca parte a unor antologii de diverşi poeţi.
Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obişnuite
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală,
nuvela picarescă, nuvela „morisca” (în care se idealizează relaţiile dintre
mauri şi creştini), satira lucianescă şi miscelaneul. A reînnoit specia denumită
„novela”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe
studiul psihologic.
În ordine cronologică, opera sa narativă este următoarea:
„La Galatea” (1585) „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”
(1605) „Novelas ejemplares” (1613) Segunda parte del ingenioso caballero
don Quijote de la Mancha” (1615) „Los trabajos de Persiles y Sigismunda”
(1617).
Teatrul lui Cervantes
Teatrul a fost marea vocaţie a lui Cervantes. De tânăr s-a simţit fascinat de
această lume. Din păcate pentru el, succesul lui în acest domeniu a fost unul
efemer şi nu l-a ajutat prea mult din punct de vedere financiar. Asta deoarece
a fost contemporan cu Lope de Vega, ale cărui formule dramatice, mai
îndrăzneţe şi mai inovatoare, i-au făcut pe impresari să desconsidere
comediile cervantine. Operele lui Cervantes urmăreau un scop moralizator,
includeau personaje alegorice şi se subordonau unităţii aristotelice de acţiune,
timp şi spaţiu, pe când operele lui Lope rupeau această unitate şi din punct de
vedere moral erau mai lipsite de pudoare, iar versificaţia era mai variată şi
mai reuşită.
Cervantes n-a putut trece niciodată peste acest eşec şi şi-a arătat dezgustul
faţă de teatrul lui Lope de Vega în prima parte a lui „Don Quijote”, unde se
poate observa o influenţă din teatru din cauza abundenţei de dialoguri şi de
situaţii de tip intermediu. Şi, într-adevăr, intermediul este specia dramatică
unde geniul lui Cervantes străluceşte în toată splendoarea sa, putându-se
afirma că Cervantes este unul dintre marii autori ai acestei specii, alături de
Luis Quinones de Benavente. Intermediile sale se caracterizează prin
158