hæmus - Libraria pentru toti

- Cine eşti, bătrâne? De unde vii?
- Sunt căpetenia Braho din Shkumbanore! Dar voi ce sunteţi, bre?
- Albanezi.
Acest cuvânt i-a încălzit câtuşi de puţin inima, dar încă nu a avut încredere în
el.
- De unde aţi venit, bre?
- Din Albania.
- Cu Skanderbeg sunteţi?
- Cu Skanderbeg.
- Eu vreau să vorbesc personal cu căpetenia voastră, deoarece am o treabă cu
el.
Ei şi-au schimbat privirile, au zâmbit şi i-au spus:
- Hai să te ducem la el.
Dar Nenea Braho continua să rămână în spatele bolovanului, gata să tragă. I -
a întrebat:
- Pe cuvânt de onoare, bărbaţilor?
- Pe cuvânt de onoare.
- Bine, voi veni.
Şi-a părăsit ambuscada, a pus puşca pe umăr şi i-a urmat prin piaţă. Pe drum,
li s-au adăugat mai mulţi oameni, mari şi mici, care întrebau: „Cine este
această căpetenie cu tufec lung ca pe vremuri? Din ce peşteră sau grotă a
ieşit? Cine i-a dat de mâncare? Nu cumva vine să-şi ceară iertare?” Astfel, lau
dus cu mare vâlvă la subprefect.
La biroul acestuia era multă lume. În mijlocul ei era subprefectul - un om
grăsuţ, cu mustaţă ondulată, îmbrăcat aproape ca un european, dar cu un
chipiu negru pe cap. Fără dufec 48 . Avea doar un pistol, la stănga, sub geacă.
Lui Nenea Braho nu prea i-a plăcut. Unul dintre aceia care îl aduseră aici pe
Nenea Braho, l-a salutat pe subprefect punând palma pe vulturul şepcii, s-a
apropiat de acesta, spunându-i ceva la ureche. Bătrânul s-a uitat la el
suspicios şi nu-şi lua mâna de la puşca cu ţeava lungă, care ajungea până la
tavan. Ochii îi sclipeau. Subprefectul l-a privit, a tuşit şi i-a spus că Albania
acum nu permitea ca oamenii să poartă armă fără permis.
- Care Albanie, bre? - a strigat Nenea Braho tare de tot, parcă s-ar afla lângă
roata morii, care te face să-ţi pierzi auzul, ridicându-te sus cu zbuciumul său.
- Albania, guvernul ţării, - l-a lămurit cu zâmbetul pe buze un locotenent,
subţirel şi isteţ, cu două pistoale atârnate la brâu - unul la dreapta, altul la
stânga - acum ţara noastră este apărată de armată.
- Dar ţie, de ce ţi-a dat două pistoale, iar mie niciuna? - l-a întrerupt Nenea
Braho. – Eu sunt bărbat, nu sunt femeie. Bărbatul nu poate să rămână fără
armă. Mă auzi, sau nu mă auzi?
48 Puşcă, turc.
125