hæmus - Libraria pentru toti

- Este vechi, Nenea Braho, foarte vechi. Vechi precum munţii, precum
Dumnezeu! - strigam noi, amintindu-ne de spusele învăţătorului din sat
despre pelasgii şi ilirii, pe care îi amestecam cu Pyrhus 45 , cu Skanderbeg şi cu
Ismail Qemal 46 .
Nenea Braho îşi scărpina barba căruntă, făcea un semn cu capul, îşi dădea
mai jos chipiul, până la gropiţa gâtului, apoi ţipa la noi la fel de enervat ca şi
apa aceea albă plină de stropi care ieşea din roata morii:
- Cine l-a făcut, bre?
- Skanderbeg!
Când a auzit pentru prima dată de numele lui Skanderbeg, s-a potolit aidoma
morii căreia i se pune o piedică pentru a nu mai poată măcina. Era gata să ne
creadă. A lăsat la o parte toporul, şi-a făcut o ţigară, şi-a apris-o cu iască, a
scos fumul prin nări şi prin gură şi s-a uitat la fiecare dintre noi, pe rând. Noi
tăceam, ca să nu-l încingem şi mai tare, ca să nu ne gonească din pajiştea
morii, unde mirosul făinii era atât de dulce şi cântecul neîntrerupt al roţii ne
făcea fericiţi.
Târziu, când umbrele nopţii începeau să se urce pe înălţimile munţilor şi când
bubuitul morii devenea mai clar, bătrânul ne întreba din nou dacă a venit prin
lupte grele. Noi, cu mintea care funcţiona precum flacăra focului, îi
povesteam despre câteva dintre miracolele săbiei şi calului lui Skanderbeg, pe
care le exageram şi le multiplicam prin adăugirea vreunei minuni
împrumutate din basme. Îi spuneam cum cucerise Skanderbeg castelul de la
Kruja, cum ridicase steagul roşu cu vulturul bicefal negru la mijloc şi cum îi
învinsese pe turci. Când ne îndepărtam de moară, probabil nenea Braho
auzise cântecul nostru, pe care îl intonam cu voce înaltă şi o închideam cu
versurile:
Regele Albaniei,
Faimosul Skanderbeg…
În zilele de mâine şi de poimâine şi în altele, ne-a întrebat iarăşi despre
faptele lui Skanderbeg: ce făcuse anume, dacă era înalt şi puternic ş.a.m.d.
Noi i-am înşiruit tot ceea ce ştiam, l-am glorificat cât puteam pe eroul nostru
iubit, pe care îl simţeam atât de apropiat încât uitam că murise undeva la
Lesh, crezând că încă mai trăia şi lupta în munţi. Nenea Braho ne-a ascultat
în tăcere, privindu-ne în ochi, nu ne a mai certat pentru ţiglele sparte, nici
pentru prunele acre, furate de noi. Până la urmă a spus:
- Este mare viteaz?
45 Rege ilir.
46 Diplomat şi om de stat albanez (24 ianuarie 1844, Vlora, Albania-26 ianuarie 1919, Perugia, Italia), a proclamat independenţa
de stat a Albaniei, în oraşul Vlora, la 28 noiembrie 1912.
122