hæmus - Libraria pentru toti

- Aţi auzit, măi căpeteniilor (aşa ne spunea: căpetenii, fiindcă, după părerea
sa, nu exista pe lumea aceasta lucru mai bun decât să fi „căpetenie”, adică
comandant, şi să te lupţi), cine este cral în ţara noastră?
Pentru Nenea Braho, toţi străinii, care ne călcaseră ţara, erau „crali”. Cel mai
rău dintre toţi era cralul din Karadak. Urmau alţii, pe rând: cel al Sârbilor era
urecheat, cel al Grecilor era limbăreţ, iar cel al Bulgarilor - rotogol. După
aceea, mai veneau alţi câţiva, „mai mărunţi”, cum ar fi cralul Franţuzilor -
zgârcit şi ursuz; cralul Nemţilor - pântecos şi sângeros; cralul Englezilor -
intrigant înrăit.
La întrebarea sa, noi răspundeam la unison, cu o voce care semăna cu
împuşcătura:
- Albania.
- Albania?!
- Albania! Albania!
Bătrânul rămânea surprins, căzând pradă unor gânduri profunde. Turc văzuse,
sârb, grec şi bulgar văzuse; chiar austriac şi neamţ. Văzuse, de asemenea,
franţuz şi calacul. Cu toţii intraseră şi ieşiseră prin războaie şi terori. Cralul
Sărbilor ne călcase de multe ori ţara, proclamând-o „Serbia Veche”, omorâse
şi chinuise, arsese şi dezonorase, golise grânare şi hambare, răpise mii de
capete de animale, înfometase multă lume. Cralul Bulgarilor, la rândul lui,
proclamase ţara noastră drept „Bulgaria Veche”, ucisese, torturase şi
dezonorase, golise numeroase sate, surghiunind bătrâni, femei şi copii,
departe, spre Scopie, ba chiar şi mai încolo: în Serbia şi Bulgaria, de unde nu
s-au mai întors niciodată. La fel procedaseră şi ceilalţi, lăsând în urma lor
morminte şi orfani. Cralul Nemţilor adusese foametea, cel al Franţuzilor -
bolile şi murdăria. Aceşti crali se războiseră aici şi între ei. Ne ruinaseră ţara,
apoi fuseseră înghiţiţi tot de acest pământ. Şi iată, venise ziua ca Nenea
Braho să audă că pusese piciorul peste ţară un nou cral: Albania 44 .
Ne-a mai întrebat:
- Când a venit, bre, acest nou cral?
- A fost aici dintotdeauna, Nenea Braho - răspundeam iarăşi noi, ca o rafală
de gloanţe.
- Cine a fost, bre, cralul acesta?
- Albaniiiia!
Nenea Braho rămânea pe jumătate uimit, pe jumătate ameţit de aiurelile
noastre, se tot gândea şi o lua de la capăt:
- De o generaţie de om eu sunt aici, la Shkumbanore, fără să fi auzit vreodată
de numele acestui nou cral!
44 Încă nu fusese proclamată independenţa statului albanez, Albania reprezentând atunci doar o provincie a Imperiului Otoman,
parte a teritoriilor cunoscute sub denumirea «Turcia europeană».
de
121