hæmus - Libraria pentru toti

DE VIRIS ILLUSTRIBUS
MITRUSH KUTELI
Pseudonimul lui DHIMITËR PASKO, prozator, poet, critic literar, economist,
jurnalist şi traducător (Pogradec, 1907-Tirana, 1967). A studiat ştiinţele
economice la Bucureşti. Autor al volumelor: "Nopţi albaneze", "Poetica lui
Lasgush Poradeci", "Ago Jakupi şi alte povestiri", "Kapllan Aga al lui Şaban
Sabia", "Cântece şi strigăte din oraşul incendiat", "Asalt şi lacrimi",
"Poemul Sfântului Naum", "Fan Noli - traducător şi critic literar", "Într-un
colţ al Iliriei de jos", "Exil şi întoarcere" etc. Publicăm această superbă
poveste – cuprinsă, de altfel, şi în antologia ”Frumuseţea care ucide”,
Librarium Haemus, Bucureşti 2006 – în semn de recunoştinţă pentru ceea ce
spaţiul mioritic i-a adus literaturii albaneze moderne şi nu numai.
Nenea Braho din Shkumbanore 39
De când înverzeau salciile iazului şi până când se înroşeau şi se scuturau
frunzele umbrarului, noi, copiii satului, eram în fiecare zi şi în fiecare clipă
oaspeţii nepoftiţi ai lui Nenea Braho din Shkumbanore. Dorul acesta atât de
mare faţă de zbuciumul apei spumoase, de trăncăneala morii şi de înfăţişarea
şi aroma făinii, îl moştenisem de la colegii noştri mai în vârstă, pe care, unul
după altul, îi răpea munca la câmp şi la munte, armata şi pribegia.
Nu ştiu cum, dar şi astăzi, după atâţia ani de exil, când îmi aduc aminte de
acea mânecă a satului: moara veche din Shkumbanore, cu acoperişul albit şi
cocoşat sub crengile nucului, de muşchiul verde al roţii, de lianele atârnate,
de spuma albă care ieşea cu furie sub formă de mii de stropi şi curcubeuri,
precum şi de apa bătută a morii, pe care o beam cu pumnii, fără a ne sătura,
spun, când îmi aduc aminte de toate acestea, în inimă îmi vine şi mă apasă o
melancolie pe care nu pot s-o exprim în cuvinte şi nici s-o pun pe hârtie.
Parcă îl văd şi acum pe Nenea Braho al nostru, acolo, sub umbra pergolei,
sub nuc, călind pietrele vechi sau cioplind în lemn vreo figurină, vreo
rândunică, atunci când noi ieşeam fâşt şi fâşt din lianele părţii de jos a
iazului, cu picioarele ude până deasupra genunchilor şi cu feţele încinse.
Nenea Braho rămăsese aşa cum fusese dintotdeauna: de statură mică, firav,
cu umerii cocoşaţi de bătrâneţe, albit de la cap până la picioare.
Noi îl salutam bucuroşi:
39 Shkumbanore înseamnă Spumegătoare.
118