Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle
Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle
Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Fiecare strat are o față superioară (creştetul), mai nouă cronostratigrafic <strong>şi</strong> o față inferioară<br />
(talpa), mai veche cronostratigrafic, <strong>de</strong> regulă paralele. Culcuşul sau patul reprezintă stratul imediat<br />
inferior, mai vechi, în timp ce acoperişul corespun<strong>de</strong> cu stratul imediat superior, mai nou. Această<br />
geometrie este caracteristică numai structurilor primare, netectonizate <strong>şi</strong> în cazul cutelor drepte (cute<br />
la care planul axial este înclinat la 90 0 ). În cazul stratelor răsturnate <strong>şi</strong> cutelor <strong>de</strong>versate (cu planul<br />
axial înclinat cu valori diferite <strong>de</strong> 0 0 <strong>şi</strong> 90 0 se vorbeşte <strong>de</strong> un culcuş <strong>şi</strong> acoperiş morfologic (geometric)<br />
<strong>şi</strong> care nu corespun<strong>de</strong> cu culcuşul <strong>şi</strong> acoperişul stratigrafic. Practic, în acest caz se inversează ca<br />
urmare a <strong>de</strong>versării cutelor, pozițiile geometrice ale culcuşului <strong>şi</strong> acoperişului stratigrafic.<br />
a.2. <strong>Elemente</strong> care <strong>de</strong>finesc poziția în spațiu a stratului<br />
Stratele înclinate în urma <strong>de</strong>formărilor tectonice sunt caracterizate în plus față <strong>de</strong> cele<br />
orizontale, <strong>de</strong> direcție <strong>şi</strong> înclinare (Fig. 5.5).<br />
Direcția stratului este linia rezultată din intersecția unui plan orizontal cu planul <strong>de</strong> stratificație<br />
(planul <strong>de</strong> separare a două strate), a cărei orientare se indică prin azimutul direcție (unghiul pe care-l<br />
face direcția stratului cu direcția nord).<br />
Fig. 5.5. Direcția <strong>şi</strong> înclinarea stratelor (din Grasu, 1984)<br />
Înclinarea stratului este caracterizată <strong>de</strong> sensul înclinării și valoarea înclinării. Raporturile<br />
dintre direcția stratului <strong>şi</strong> sensul înclinării este întot<strong>de</strong>auna <strong>de</strong> perpendicularitate <strong>şi</strong> se indică prin<br />
azimutul înclinării, care reprezintă unghiul format <strong>de</strong> planul vertical care conține linia <strong>de</strong> cea mai mare<br />
pantă a stratului <strong>şi</strong> direcția nord. Valoarea înclinării reprezintă unghiul pe care-l face linia <strong>de</strong> cea mai<br />
mare parte a stratului cu orizontala.<br />
a.3. Concordanța <strong>şi</strong> discordanța stratelor<br />
Orice strat sau complex <strong>de</strong> strate se poate găsi în raporturi <strong>de</strong> concordanță sau <strong>de</strong> discordanță<br />
cu formațiunile sub- sau suprajacente. Dacă între două complexe <strong>de</strong> roci există o continuitate <strong>de</strong><br />
sedimentare, atunci ele se află în raport <strong>de</strong> concordanță. În mod obişnuit, stratele concordante sunt<br />
paralele. În cazul în care un complex <strong>de</strong> strate (sau un strat), s-au <strong>de</strong>pus peste formațiunile mai vechi<br />
după un interval <strong>de</strong> întrerupere a sedimentării <strong>şi</strong> eventual <strong>de</strong> activare a eroziunii, raportul dintre ele<br />
132