Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle

Fiecare strat are o față superioară (creştetul), mai nouă cronostratigrafic şi o față inferioară
(talpa), mai veche cronostratigrafic, de regulă paralele. Culcuşul sau patul reprezintă stratul imediat
inferior, mai vechi, în timp ce acoperişul corespunde cu stratul imediat superior, mai nou. Această
geometrie este caracteristică numai structurilor primare, netectonizate şi în cazul cutelor drepte (cute
la care planul axial este înclinat la 90 0 ). În cazul stratelor răsturnate şi cutelor deversate (cu planul
axial înclinat cu valori diferite de 0 0 şi 90 0 se vorbeşte de un culcuş şi acoperiş morfologic (geometric)
şi care nu corespunde cu culcuşul şi acoperişul stratigrafic. Practic, în acest caz se inversează ca
urmare a deversării cutelor, pozițiile geometrice ale culcuşului şi acoperişului stratigrafic.
a.2. Elemente care definesc poziția în spațiu a stratului
Stratele înclinate în urma deformărilor tectonice sunt caracterizate în plus față de cele
orizontale, de direcție şi înclinare (Fig. 5.5).
Direcția stratului este linia rezultată din intersecția unui plan orizontal cu planul de stratificație
(planul de separare a două strate), a cărei orientare se indică prin azimutul direcție (unghiul pe care-l
face direcția stratului cu direcția nord).
Fig. 5.5. Direcția şi înclinarea stratelor (din Grasu, 1984)
Înclinarea stratului este caracterizată de sensul înclinării și valoarea înclinării. Raporturile
dintre direcția stratului şi sensul înclinării este întotdeauna de perpendicularitate şi se indică prin
azimutul înclinării, care reprezintă unghiul format de planul vertical care conține linia de cea mai mare
pantă a stratului şi direcția nord. Valoarea înclinării reprezintă unghiul pe care-l face linia de cea mai
mare parte a stratului cu orizontala.
a.3. Concordanța şi discordanța stratelor
Orice strat sau complex de strate se poate găsi în raporturi de concordanță sau de discordanță
cu formațiunile sub- sau suprajacente. Dacă între două complexe de roci există o continuitate de
sedimentare, atunci ele se află în raport de concordanță. În mod obişnuit, stratele concordante sunt
paralele. În cazul în care un complex de strate (sau un strat), s-au depus peste formațiunile mai vechi
după un interval de întrerupere a sedimentării şi eventual de activare a eroziunii, raportul dintre ele
132