Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle

adioactiv, electric, seismic, etc.); geologo-inginereşti (redau răspândirea diferitelor tipuri de roci
corelat cu proprietățile lor fizico-mecanice), etc. Categoriile de hărți enunțate nu epuizează lista, ci la
acestea se mai adaugă o serie caracteristică unor subdomenii de cercetare, sau dictate de unele
necesități practice (de exemplu hărțile seismice, de risc geologic, etc.).
Pentru facilitarea utilizări hărților în activitățile de cercetare şi aplicative, precum şi
interpretarea corectă a acestora, materialul cartografic este însoțit de secțiuni geologice şi coloane
stratigrafice.
b. Secțiunile geologice sunt reprezentări grafice a situației geologice pe un plan, de regulă
vertical, cu diferite orientări. Se obişnuieşte ca secțiunile geologice să se execute la aceeaşi scară cu
harta, scările orizontală şi verticală fiind în mod normal egale. Însă, când situația o impune, se poate
exagera mărimea uneia din scări, sau ambele, cu obligația de a le consemna la legendă.
c. Coloanele stratigrafice sunt de asemenea construcții grafice, pe care se reprezintă
succesiunea cronostratigrafică a formațiunilor geologice dintr-o regiune, tipurile petrografice,
raporturile stratigrafice ale formațiunilor. Pentru a reda situația geologică se folosesc semnele
convenționale, simbolurile şi culorile. În partea stângă a coloanei se figurează subdiviziunile
stratigrafice şi simbolurile, iar în parte dreaptă grosimile unităților şi subunităților liotostratigrafice,
caracteristicile petrografice, conținutul paleontologic, etc.
1.2. Produse cartografice geomorfologice
a. Hărți geomorfologice. Dacă hărțile geologice constituie o etapă indispensabilă în
cunoaşterea structurilor geologice ale scoarței terestre, fără un instrument similar, care este harta
geomorfologică, nu se poate concepe cercetarea reliefului. Acestea au o largă gamă de utilizări din
punct de vedere aplicativ, cum ar fi în proiectarea unor construcții civile, feroviare, rutiere, proiectarea
lucrărilor de combatere a degradării terenurilor, etc.
Hărțile geomorfologice sunt reprezentări cartografice pe care cu ajutorul simbolurilor, semnelor
convenționale şi culorilor se redau caracteristicile şi evoluția reliefului unei regiuni, în corelare cu
natura rocilor şi cu elementele structural-geologice ale subsolului.
Criteriile care stau la baza sistematicii hărților geomorfologice, cel mai des utilizate, sunt:
conținutul (hărți morfografice, morfometrice, morfogenetice, de bonitare, de prognoză); destinația (cu
destinație largă şi cu destinație restrânsă); gradul de generalitate (hărți analitice sau parțiale şi
generale sau de sinteză); cronologic (hărți paleogeomorfologice, actuale şi de prognoză); scara (la
scară mică, mijlocie şi mare).
Hărțile sunt însoțite pentru explicitare de profile geomorfostructurale, bloc-diagrame, schițe
panoramice, diagrame.
b. Profilul geomorfostructural este o formă de redare sintetică, pe anumite direcții, de regulă
în plan vertical, a elementelor principale ale cadrului natural: forme de relief, alcătuirea structurallitologică
a regiunii, învelişul pedologic, formațiuni vegetale când este cazul, etc.
c. Blocul-diagramă este o reprezentare a unei porțiuni din scoarța terestră în perspectiva
tridimensională, micşorată la scara de proporție corespunzătoare hărții topografice. În plan orizontal
sunt figurate trăsăturile principale ale reliefului, iar pe secțiunile laterale şi frontală se redau profilele
geologice corespunzătoare.
d. Schița panoramică este o reprezentare cartografică sugestivă, care reproduce elementele
caracteristice ale peisajului prin accentuarea unor linii, în funcție de scopul urmărit. Se foloseşte
pentru reprezentarea aspectelor generale, cât şi ale particularităților de detaliu ale reliefului. Schița
panoramică trebuie să aibă un titlu precis şi complet, care să permită localizarea exactă a acesteia în
spațiu. Când se execută după o hartă sau o fotografie este necesar să se menționeze acest lucru.
e. Legendele hărților geomorfostructurale. Legendele sunt părți componente ale hărților,
care cuprind totalitatea elementelor simbolice (culori, semne convenționale, simboluri, indici numerici,
izolinii, haşuri, etc.), cu ajutorul cărora se concretizează trăsăturile de conținut ale regiunii, într-o
manieră expresivă, intuitivă şi explicativă. Datorită particularităților de conținut ale diferitelor tipuri de
hărți geomorfostructurale, nu se poate întocmi o legendă unică. Elementele de simbolizare a
conținutului sunt preluate din legendele specifice ale hărților geologice şi geomorfologice.
128