Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle

Fig. 5.15. Bloc diagramă ilustrând geometria şi nomenclatura asociației de cute-falii
1 – cute solzi; 2 - cute falii; 3 - pânze tectonice.
Cute-falii (= cute solzi) - cutele prezintă o falie după care are loc laminarea şi ruperea flancului
invers, atunci acest ansamblu poartă numele de cute-falii.
După Billings, încălecările care se produc în structurile cutate se clasifică în felul următor:
- încălecarea brizantă (sau de fractură) – se formează prin deplasarea compartimentelor în
lungul unui plan de falii, perpendicular sau aproape perpendicular pe stratificație;
- încălecarea de tensiune (sau cuta-falie) – se formează prin solicitarea, subțierea (laminarea)
şi ruperea flancului invers al unei cute deversate sau culcate. În lungul planului de falie stratele se
laminează până devin aproape paralele cu acesta;
- încălecarea de forfecare ulterioară – planul de fractură afectează structurile anticlinale şi
sinclinale deja definitivate, deci se produce o faliere post-cutare.
Pânzele tectonice. Acestea sunt alcătuite din volume de roci cu structură și litologie
heteogenă, cu o tectonică internă distinctă, deplasate sub acțiunea forțelor geotectonice pe distanțe
de ordinul a zeci sau chiar sute de kilometri (convențional se consideră că reprezintă pânze,
încălecările care depăşesc distanța de deplasare măsurată în plan orizontal, de cca. 5 km).
O clasificare genetică generală a pânzelor tectonice distinge:
- Pânze de supracutare (gradul I) – sunt legate genetic de procesele cutare din scoarță din
zonele de compresiune;
- Pânze de forfecare (gradul II) - sunt independente de procesele de cutare, acestea luând
naştere prin exagerarea unor fracturi crustale cu înclinări mici;
- Pânze de decolare gravitațională (gradul III) – sunt legate genetic de procesele gravitaționale
majore care au loc pe versanți.
În funcție de elementele morfologice, geometrice și raporturile cu autohtonul, se deosebesc:
pânze de acoperire şi pânze de şariaj.
a. Pânzele de acoperire
Se formează prin dezvoltarea de amploare a unei cute culcate la care se conservă ambele
flancuri. Elementele unei pânze de acoperire sunt următoarele (Fig. 5.16):
- flancurile normal şi invers - reprezintă elementele similare unei cute culcate sau deversate;
- zona de rădăcină - reprezintă zona în care cuta inițial verticală a pivotat în sensul deversării;
- şamiera radicală - reprezintă zona în care flancul invers se racordează cu autohtonul;
- şarniera frontală - reprezintă porțiunea în care flancul normal al pânzei se racordează cu
flancul invers;
- lățimea acoperirii - este distanța pe orizontală ce separă şarniera radicală de şarniera frontală
şi pe care se realizează superpoziția anormală a succesiunilor stratigrafice.
- înălțimea pânzei - reprezintă distanța pe verticală de la partea superioară a pânzei şi până la
autohton;
138