Curs 7 - Elemente de cartografie şi geologie structurală - Doru Juravle

- falii conforme – planul faliei înclină în acelaşi sens cu cel al stratelor, fără ca înclinarea să
aibă, obligatoriu, aceeaşi valoare;
- falii contrare – planul de falie înclină în sens invers înclinării stratelor
b.4. După raportul dintre direcția faliei şi direcția stratelor: direcționale, transversale şi oblice.
b.5. După modul de asociere a faliilor în sistemul de falii (= falii conjugate) - termenii derivă din
alura cartografică: falii în releu, falii paralele, falii concentrice, falii radiare, etc..
a. Elementele unei cute
2.1.2. Cutele (deformări continui)
Fig. 5.12. Cutele sinclinale şi anticlinale şi elementele acestora
Se spune despre un strat că este cutat atunci când o suprafață de referință a acestuia, plană
înainte de cutare, devine ulterior ondulată, datorită producerii unor mişcări compresionale. Cutele sunt
forme structurate specifice pentru formațiunile stratificate, cum sunt rocile sedimentare şi
corespondentele lor metamorfice.
În momentul în care stratele suferă un fenomen de cutare, un plan de stratificație inițial
orizontal se transformă într-o suprafață ondulată, cu căderi variabile, rezultând cute concave,
denumite sinclinale şi cute convexe, denumite anticlinale.
Elementele unei cute sunt (Fig. 5.12; 5.13):
- Creasta (c) - reprezintă linia care uneşte punctele cele mai ridicate ale unei suprafețe de strat
cutate;
- Talpa (t) - reprezintă partea cea mai de jos a uni strat cutat, la cutele verticale talpa
corespunde cu şarniera;
- Şarniera (ş) - reprezintă punctul de curbură a unei cute;
- Punctul de inflexiune (i) - se află de o parte şi alta a liniei de curbură maximă şi corespunde
cu locul în care sensul curburi se inversează, trecându-se de la bolta cutei la albia ei;
- Unghiul de deschidere al cutei (β) - este determinat de tangentele duse la punctele de
inflexiune dispuse de o parte şi alta a şarnierei;
- Albia (A) - este zona de racordare a sinclinalului, în care înclinările scad treptat şi îşi schimbă
sensul;
- Axul cutelor (a) - rezultă din unirea punctelor de curbură maximă. Căderea axului unei cute
defineşte plonjul axial, care determină închiderile perianticlinale (periclinale) şi perisinclinale
(centriclinale):
136