jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

- fatigabilitate marcată, letargie;
- dificultăţi de concentrare;
- creşterea globala a apetitului sau numai pentru unele alimente;
- hipersomnie sau insomnie;
- senzaţie de „a fi scapăt situaţia de sub control”;
- simptome fizice: durere la nivelul sanilor, cefalee, balonare, etc.
Se estimează că tulburarea se găseşte într-un procent de 5-10 % în rândul populaţiei de sex
feminin şi, datorită faptului că nu apare la pubertate, la menopauză sau după ovarectomie, s-a
presupus că etiopatogenia sa derivă dintr-o anumită constelaţie hormonală: deficienţa absolută sau
relativă de progesteron, creşterea prolactinei, etc.
Studiile recente au relaţionat această tulburare cu un nivel scăzut de serotonina, fapt
demonstrat prin recaptarea plachetară scăzută a serotoninei în faza luteală a ciclului menstrual.
Tratamentul hormonal cu progestative de sinteză, contraceptive orale, inhibitori ai secreţiei
de prolactină s-a dovedit eficace asupra simptomelor fizice, constituente obişnuite ale sindromului
premenstrual, dar nu au efect asupra simptomelor afective.
În lumina ultimelor descoperiri, s-a impus tratamentul antidepresiv cu clomipramină, SSRI
(fluoxetină, paroxetină, sertralină), fenfluramină, venlafaxină, buproprion etc.
Obiective
În acest studiu ne propunem să arătam rezultatele unui studiu ce reflectă cea mai indicată
modalitate de administrare a sertralinei (intermitentă sau continuă) în vederea amendării
simptomelor tulburării disforice premenstruale.
Material şi metodă
Studiul a urmărit rezultatele tratamentului cu sertralină la două loturi constituite fiecare din
20 de paciente, timp de trei luni consecutive.
Primul lot este constituit din 20 de paciente cărora li s-a administrat sertralină în doză de 50
mg/zi, în mod continuu, iar al doilea lot este format din 20 de paciente cărora li s-a administrat
sertralină tot în doză de 50 mg/zi, dar, în mod intermitent, adică numai în zilele ce compun faza
luteală a ciclului menstrual (zilele 15-28).
În primul lot au existat diferite simptome psihice (depresie, anxietate, iritabilitate) şi fizice la
un număr variat de paciente, simptome care au dispărut sau nu în urma tratamentului, aşa cum este
ilustrat în tabelul următor:
Simptome
Lot I (N = 20)
Înainte de tratament
Lot I (N = 20)
După 3 luni de tratament
Depresie 10 4 (40 %)
Anxietate 7 4 (57,14 %)
Iritabilitate 9 3 (33,33 %)
Labilitate afectivă 5 3 (60 %)
Simptome fizice 12 4 (33,33 %)
88