jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

sistemului neuroendocrin ca răspuns la fluctuaţiile hormonilor sexuali. Este un mare risc pentru
femei de a dezvolta o recurenţă a unei episod depresiv major după orice schimbare în statusul
estrogenic de-a lungul vieţii, fenomen denumit „kindling”. De exemplu, riscul ca femeia să aibă
depresie postpartum creşte dacă ea a avut un episod depresiv după o sarcină anterioară. În ceea ce
priveşte hormonii sexuali, numeroase evidenţe sugerează că 17-β-estradiol joacă un rol important în
apariţia depresiei la femei.
Estrogenul şi progesteronul se pare că interacţionează cu sistemul nervos central la nivelul
neurotransmiţătorilor, în particular cu serotonina. Există probe ce sugerează că inhibitorii selectivi
ai recaptării serotoninei (SSRIs) sunt eficace în atenuarea simptomelor dispoziţionale din sindromul
premenstrual sau din tulburarea disforică premenstruală (Dimmock, 2000).
În ceea ce priveşte depresia postpartum, s-a dovedit că psihoterapia, venlafaxina, fluoxetina
şi sertralina dau rezultate bune (Soares, 2003). De asemenea, există argumente pentru folosirea
estradiolului ca tratament în depresia postpartum (Ahokas, 2001). Există şi o asociere între
simptomele depresive şi perimenopauză, riscul depresiei părând a fi mai mare la femeile cu
simptome vasomotorii (bufeuri).
Pe de altă parte, depresia în antecedente duce la un declin prematur al funcţiei ovariene şi o
tranziţie mai rapidă către menopauză. Terapia hormonală nu pare a fi benefică pentru
simptomatologia depresivă postmenopauză. Alte studii susţin însă contrariul, ca rezultat al efectelor
pe care estrogenii le au asupra sistemului monoaminic: serotonina şi norepinefrina.
Genele activate de estradiol interacţionează cu elemente ale neuronilor serotoninici din
nucleul rafeului incluzând factori trofici (BDNF-factor neurotrofic, NGF-factor de creştere
neuronală) cât şi enzime şi receptori ce facilitează transmisia serotonică. De asemenea genele
activate de estradiol interacţionează şi cu elemente din neuronii noradrenergici din locus coeruleus,
facilitând astfel transmisia noradrenergică (Stahl, 2000).
Fără îndoială, cele trei axe interacţionează atât între ele, cât şi cu alte sisteme de
neurotransmisie. Există argumente, dar şi multe necunoscute asupra relaţiei dintre tulburarea
depresivă şi funcţia endocrină. Considerată boală de sistem, depresia are implicaţii majore în
vulnerabilitatea pentru alte boli. Pacienţi depresivi sunt mult mai susceptibili să dezvolte tulburări
coronariene sau cancer. S-a constatat reducerea densităţii osoase cu risc de fracturi. Este posibil ca
acestea să apară ca urmare a tulburărilor endocrine din depresie. Cercetări ulterioare ar putea elucida
implicaţiile neuroendocrine în depresie şi dezvolta strategii terapeutice cu eficienţă superioară.
84