jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ... jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

psychopharma.eu
from psychopharma.eu More from this publisher
07.02.2013 Views

din locus coeruleus şi rafeu. S-a constatat o creştere a nivelului CRH cu 30 % în locus coeruleus, cu 39 % în rafeul median şi cu 45 % în rafeul caudal medial faţă de control. Nu au fost diferenţe în nucleul tegmental dorsal şi nucleul medial parabrahial. S-a conturat astfel ideea că secreţia şi acţiunea excesivă a CRH ar putea fi implicate în patogenia bolii depresive, date fiind nivelele crescute de CRH în regiunile pontine ce conţin nucleii serotoninergici şi norepinefrinici. Un alt factor important în patogenia depresiei majore este ar fi creşterea semnalului CRH prin receptorii CRH-1. Au apărut astfel antagoniştii CRH-1, o clasă de medicamente care ar putea completa arsenalul terapiei antidepresive. Aceştia blochează cu mare afinitate receptorii CRH-1. Pe un lot de 24 pacienţi cu episod depresiv major trataţi cu antagonişti CRH-1nu s-au constatat efecte secundare sau adverse asupra principalelor axe neuro-endocrine. La testul de stimulare cu CRH nu au fost observate modificări ale nivelelor sangvine ale corticotropinei şi cortizolului. Nu au apărut modificări ale probelor hepatice şi nici ale ECG sau EEG (Kunzel, 2003). Axa hipotalamo-hipofizo-tiroidiană (HPT) în depresie Hormonii tiroidieni (T4 şi T3) au multiple funcţii de control, aproape la nivelul fiecărui organ. Controlul hormonilor tiroidieni se face de către hipofiză prin TSH, care la rândul ei este controlată de hipotalamus prin TRH. Este larg acceptată ideea că sistemul central noradrenergic are acţiuni stimulatoare asupra secreţiei TSH, iar neuronii dopaminergici acţionează inhibitor. La rândul lor, T4 şi T3 reglează funcţia adrenergică, inhibând secreţia norepinefrinei presinaptice şi crescând numărul de receptori β-adrenergici postsinaptici. Se poate afirma că hipotiroidismul este asociat cu un nivel scăzut de β-receptori postsinaptici, ceea ce poate explica eficacitatea terapeutică a asocierii hormonilor tiroidieni în depresia rezistentă. De peste un secol s-a dovedit că pacienţii adulţi cu hipotiroidism manifestă tulburări ale SNC, în special depresie şi deficit cognitiv. Hipofuncţia tiroidiană determină fatigabilitate, iritabilitate, libido scăzut, dificultăţi de memorie şi ideaţie suicidară. În ultimii ani, atenţia s-a îndreptat spre alterările axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene la pacienţii depresivi. O serie de studii efectuate în acest sens au demonstrat asocierea dintre hipotiroidie şi depresia majoră la un număr semnificativ de pacienţi. În plus, un răspuns slab al TSH la stimularea cu TRH a fost observat la aproximativ 25 % din pacienţii cu tulburare depresivă majoră. În lichidul cefalo-rahidian al pacienţilor netrataţi există nivele crescute de TRH care vor determina down-regularea receptorilor TRH din hipofiza anterioară. Fără a avea dovezi prin studii clinice controlate, se susţine că TRH produce efecte antidepresive cerebrale (Marangell, 1997). A fost confirmată existenţa unui feed-back clasic între sistemul serotoninergic şi axa HPT. TRH rămâne sub o constantă inhibiţie de către serotonină, iar reducerea intracerebrală a concentraţiei serotoninei va duce la creşterea TRH. Acest mecanism este responsabil de răspunsul slab al TSH la stimularea cu TRH. De aceea, pentru un diagnostic corect este necesară măsurarea concentraţiei bazale a TSH sau răspunsul TSH la infuzia de TRH. 82

Atât pacienţii depresivi cât şi cei hipotiroidieni au o serie de trăsături clinice comune. Acesta este şi motivul pentru care o serie de cercetători lucrează la teoria “hipotiroidismului cerebral” pentru a explica patogeneza depresiei. Ei sugerează că depresia este de fapt un hipotiroidism local cerebral cu nivele normale de hormoni tiroidieni în periferie, apărut ca rezultat al inhibiţiei deiodinazei tip II cerebrale şi a transportului deficitar al T4 de-a lungul barierei sanguine cerebrale. S-a studiat relaţia dintre hormonii tiroidieni şi sistemele de neurotransmiţători, în special noradrenergic şi serotoninergic. Se pare că administrarea experimentală a hormonilor tiroidieni la animale (hipo- sau eutiroidiene) induce creşterea concentraţiei 5-HT corticale şi desenzitivarea autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A din aria rafeului, rezultând o dezinhibiţie corticală şi hipocampală a eliberării serotoninei (Gur, 2002). Este prezentă o pierdere a autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A mediată prin T3. Autoreceptorii serotoninici 5-HT1A (somatodendritici) acţionează prin detectarea prezenţei serotoninei şi închiderea fluxului serotoninergic neuronal. Reducerea autoinhibiţiei prin hormonii tiroidieni ar duce la creşterea eliberării de serotonină în fanta sinaptică. La pacienţii hipotiroidieni există un răspuns slab cortizolic şi prolactinic la d-fenfluramină (agonist serotoninergic). Acest răspuns slab la stimularea cu d-fenfluramină se normalizează la terapia cu hormoni tiroidieni, ceea ce sugerează existenţa unei activităţi serotoninergice scăzute în hipotiroidism. Hormonii tiroidieni au un rol important şi în reglarea centrală a funcţiei noradrenergice, augmentarea tiroidiană având impact şi pe sistemul adrenergic. Descoperiri recente indică T3 ca şi cotransmiţător în sistemul noradrenergic, alături de norepinefrină (Altshuler, 2001). Majoritatea terapiilor antidepresive au o oarecare influenţă asupra concentraţiei hormonilor tiroidieni. Concentraţiile T4 şi T3 se corelează cu răspunsul antidepresiv. În această direcţie, Agid şi Lerer au efectuat recent un studiu asupra unui lot de pacienţi care nu au răspuns la tratamentul cu SSRI după 6 săptămâni. Ei au asociat T3 (25-50 micrograme pe zi) la terapia antidepresivă. S-a constatat că femeile au răspuns în proporţie de 62,5 %, în timp ce nici un bărbat nu a răspuns la terapia de augmentare. De asemenea, pacienţii care au răspuns la această terapie aveau nivele de TSH mai mari decât cei care nu au răspuns. Se poate trage concluzia că asocierea T3 la medicaţia antidepresivă accelerează instalarea răspunsului antidepresiv şi creşte numărul de pacienţi, în special femei, care răspund la tratament. Axa hipotalamo-hipofizo-gonadală (HPG) în depresie Hormonii sexuali (progesteron, testosteron, androstendion, estradiol) sunt secretaţi în principal de ovar şi testicul, dar androgenii sunt secretaţi şi de cortexul adrenalian. Dihidroepiandrosteronul (DHEA) administrat experimental îmbunătăţeşte statusul funcţional al pacientelor cu depresie, probabil prin transformarea sa în estrogen sau prin acţiunea antiglucocorticoidă. Depresia are prevalenţă crescută la femei comparativ cu bărbaţii din cauza unei predispoziţii genetice, a unei expuneri crescute la evenimente considerate stresante şi a modulării 83

Atât pacienţii <strong>de</strong>presivi cât şi cei hipotiroidieni au o serie <strong>de</strong> trăsături clinice comune. Acesta<br />

este şi motivul pentru care o serie <strong>de</strong> cercetători lucrează la teoria “hipotiroidismului cerebral”<br />

pentru a explica patogeneza <strong>de</strong>presiei. Ei sugerează că <strong>de</strong>presia este <strong>de</strong> fapt un hipotiroidism local<br />

cerebral cu nivele normale <strong>de</strong> hormoni tiroidieni în periferie, apărut ca rezultat al inhibiţiei<br />

<strong>de</strong>iodinazei tip II cerebrale şi a transportului <strong>de</strong>ficitar al T4 <strong>de</strong>-a lungul barierei sanguine cerebrale.<br />

S-a studiat relaţia dintre hormonii tiroidieni şi sistemele <strong>de</strong> neurotransmiţători, în special<br />

noradrenergic şi serotoninergic. Se pare că administrarea experimentală a hormonilor tiroidieni la<br />

animale (hipo- sau eutiroidiene) induce creşterea concentraţiei 5-HT corticale şi <strong>de</strong>senzitivarea<br />

autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A din aria rafeului, rezultând o <strong>de</strong>zinhibiţie corticală şi hipocampală<br />

a eliberării serotoninei (Gur, 2002). Este prezentă o pier<strong>de</strong>re a autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A<br />

mediată prin T3. Autoreceptorii serotoninici 5-HT1A (somato<strong>de</strong>ndritici) acţionează prin <strong>de</strong>tectarea<br />

prezenţei serotoninei şi închi<strong>de</strong>rea fluxului serotoninergic neuronal. Reducerea autoinhibiţiei prin<br />

hormonii tiroidieni ar duce la creşterea eliberării <strong>de</strong> serotonină în fanta sinaptică.<br />

La pacienţii hipotiroidieni există un răspuns slab cortizolic şi prolactinic la d-fenfluramină<br />

(agonist serotoninergic). Acest răspuns slab la stimularea cu d-fenfluramină se normalizează la<br />

terapia cu hormoni tiroidieni, ceea ce sugerează existenţa unei activităţi serotoninergice scăzute în<br />

hipotiroidism. Hormonii tiroidieni au un rol important şi în reglarea centrală a funcţiei<br />

noradrenergice, augmentarea tiroidiană având impact şi pe sistemul adrenergic. Descoperiri recente<br />

indică T3 ca şi cotransmiţător în sistemul noradrenergic, alături <strong>de</strong> norepinefrină (Altshuler, 2001).<br />

Majoritatea terapiilor anti<strong>de</strong>presive au o oarecare influenţă asupra concentraţiei hormonilor<br />

tiroidieni. Concentraţiile T4 şi T3 se corelează cu răspunsul anti<strong>de</strong>presiv. În această direcţie, Agid şi<br />

Lerer au efectuat recent un studiu asupra unui lot <strong>de</strong> pacienţi care nu au răspuns la tratamentul cu<br />

SSRI după 6 săptămâni. Ei au asociat T3 (25-50 micrograme pe zi) la terapia anti<strong>de</strong>presivă. S-a<br />

constatat că femeile au răspuns în proporţie <strong>de</strong> 62,5 %, în timp ce nici un bărbat nu a răspuns la<br />

terapia <strong>de</strong> augmentare. De asemenea, pacienţii care au răspuns la această terapie aveau nivele <strong>de</strong><br />

TSH mai mari <strong>de</strong>cât cei care nu au răspuns. Se poate trage concluzia că asocierea T3 la medicaţia<br />

anti<strong>de</strong>presivă accelerează instalarea răspunsului anti<strong>de</strong>presiv şi creşte numărul <strong>de</strong> pacienţi, în<br />

special femei, care răspund la tratament.<br />

Axa hipotalamo-hip<strong>of</strong>izo-gonadală (HPG) în <strong>de</strong>presie<br />

Hormonii sexuali (progesteron, testosteron, androstendion, estradiol) sunt secretaţi în<br />

principal <strong>de</strong> ovar şi testicul, dar androgenii sunt secretaţi şi <strong>de</strong> cortexul adrenalian.<br />

Dihidroepiandrosteronul (DHEA) administrat experimental îmbunătăţeşte statusul funcţional<br />

al pacientelor cu <strong>de</strong>presie, probabil prin transformarea sa în estrogen sau prin acţiunea<br />

antiglucocorticoidă. Depresia are prevalenţă crescută la femei comparativ cu bărbaţii din cauza unei<br />

predispoziţii genetice, a unei expuneri crescute la evenimente consi<strong>de</strong>rate stresante şi a modulării<br />

83

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!