jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Atât pacienţii depresivi cât şi cei hipotiroidieni au o serie de trăsături clinice comune. Acesta
este şi motivul pentru care o serie de cercetători lucrează la teoria “hipotiroidismului cerebral”
pentru a explica patogeneza depresiei. Ei sugerează că depresia este de fapt un hipotiroidism local
cerebral cu nivele normale de hormoni tiroidieni în periferie, apărut ca rezultat al inhibiţiei
deiodinazei tip II cerebrale şi a transportului deficitar al T4 de-a lungul barierei sanguine cerebrale.
S-a studiat relaţia dintre hormonii tiroidieni şi sistemele de neurotransmiţători, în special
noradrenergic şi serotoninergic. Se pare că administrarea experimentală a hormonilor tiroidieni la
animale (hipo- sau eutiroidiene) induce creşterea concentraţiei 5-HT corticale şi desenzitivarea
autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A din aria rafeului, rezultând o dezinhibiţie corticală şi hipocampală
a eliberării serotoninei (Gur, 2002). Este prezentă o pierdere a autoinhibiţiei receptorilor 5-HT1A
mediată prin T3. Autoreceptorii serotoninici 5-HT1A (somatodendritici) acţionează prin detectarea
prezenţei serotoninei şi închiderea fluxului serotoninergic neuronal. Reducerea autoinhibiţiei prin
hormonii tiroidieni ar duce la creşterea eliberării de serotonină în fanta sinaptică.
La pacienţii hipotiroidieni există un răspuns slab cortizolic şi prolactinic la d-fenfluramină
(agonist serotoninergic). Acest răspuns slab la stimularea cu d-fenfluramină se normalizează la
terapia cu hormoni tiroidieni, ceea ce sugerează existenţa unei activităţi serotoninergice scăzute în
hipotiroidism. Hormonii tiroidieni au un rol important şi în reglarea centrală a funcţiei
noradrenergice, augmentarea tiroidiană având impact şi pe sistemul adrenergic. Descoperiri recente
indică T3 ca şi cotransmiţător în sistemul noradrenergic, alături de norepinefrină (Altshuler, 2001).
Majoritatea terapiilor antidepresive au o oarecare influenţă asupra concentraţiei hormonilor
tiroidieni. Concentraţiile T4 şi T3 se corelează cu răspunsul antidepresiv. În această direcţie, Agid şi
Lerer au efectuat recent un studiu asupra unui lot de pacienţi care nu au răspuns la tratamentul cu
SSRI după 6 săptămâni. Ei au asociat T3 (25-50 micrograme pe zi) la terapia antidepresivă. S-a
constatat că femeile au răspuns în proporţie de 62,5 %, în timp ce nici un bărbat nu a răspuns la
terapia de augmentare. De asemenea, pacienţii care au răspuns la această terapie aveau nivele de
TSH mai mari decât cei care nu au răspuns. Se poate trage concluzia că asocierea T3 la medicaţia
antidepresivă accelerează instalarea răspunsului antidepresiv şi creşte numărul de pacienţi, în
special femei, care răspund la tratament.
Axa hipotalamo-hipofizo-gonadală (HPG) în depresie
Hormonii sexuali (progesteron, testosteron, androstendion, estradiol) sunt secretaţi în
principal de ovar şi testicul, dar androgenii sunt secretaţi şi de cortexul adrenalian.
Dihidroepiandrosteronul (DHEA) administrat experimental îmbunătăţeşte statusul funcţional
al pacientelor cu depresie, probabil prin transformarea sa în estrogen sau prin acţiunea
antiglucocorticoidă. Depresia are prevalenţă crescută la femei comparativ cu bărbaţii din cauza unei
predispoziţii genetice, a unei expuneri crescute la evenimente considerate stresante şi a modulării
83