jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

din locus coeruleus şi rafeu. S-a constatat o creştere a nivelului CRH cu 30 % în locus coeruleus, cu
39 % în rafeul median şi cu 45 % în rafeul caudal medial faţă de control. Nu au fost diferenţe în
nucleul tegmental dorsal şi nucleul medial parabrahial. S-a conturat astfel ideea că secreţia şi
acţiunea excesivă a CRH ar putea fi implicate în patogenia bolii depresive, date fiind nivelele
crescute de CRH în regiunile pontine ce conţin nucleii serotoninergici şi norepinefrinici.
Un alt factor important în patogenia depresiei majore este ar fi creşterea semnalului CRH
prin receptorii CRH-1. Au apărut astfel antagoniştii CRH-1, o clasă de medicamente care ar putea
completa arsenalul terapiei antidepresive. Aceştia blochează cu mare afinitate receptorii CRH-1. Pe
un lot de 24 pacienţi cu episod depresiv major trataţi cu antagonişti CRH-1nu s-au constatat efecte
secundare sau adverse asupra principalelor axe neuro-endocrine. La testul de stimulare cu CRH nu
au fost observate modificări ale nivelelor sangvine ale corticotropinei şi cortizolului. Nu au apărut
modificări ale probelor hepatice şi nici ale ECG sau EEG (Kunzel, 2003).
Axa hipotalamo-hipofizo-tiroidiană (HPT) în depresie
Hormonii tiroidieni (T4 şi T3) au multiple funcţii de control, aproape la nivelul fiecărui
organ. Controlul hormonilor tiroidieni se face de către hipofiză prin TSH, care la rândul ei este
controlată de hipotalamus prin TRH. Este larg acceptată ideea că sistemul central noradrenergic are
acţiuni stimulatoare asupra secreţiei TSH, iar neuronii dopaminergici acţionează inhibitor. La
rândul lor, T4 şi T3 reglează funcţia adrenergică, inhibând secreţia norepinefrinei presinaptice şi
crescând numărul de receptori β-adrenergici postsinaptici. Se poate afirma că hipotiroidismul este
asociat cu un nivel scăzut de β-receptori postsinaptici, ceea ce poate explica eficacitatea terapeutică
a asocierii hormonilor tiroidieni în depresia rezistentă.
De peste un secol s-a dovedit că pacienţii adulţi cu hipotiroidism manifestă tulburări ale
SNC, în special depresie şi deficit cognitiv. Hipofuncţia tiroidiană determină fatigabilitate,
iritabilitate, libido scăzut, dificultăţi de memorie şi ideaţie suicidară. În ultimii ani, atenţia s-a
îndreptat spre alterările axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene la pacienţii depresivi. O serie de studii
efectuate în acest sens au demonstrat asocierea dintre hipotiroidie şi depresia majoră la un număr
semnificativ de pacienţi. În plus, un răspuns slab al TSH la stimularea cu TRH a fost observat la
aproximativ 25 % din pacienţii cu tulburare depresivă majoră. În lichidul cefalo-rahidian al
pacienţilor netrataţi există nivele crescute de TRH care vor determina down-regularea receptorilor
TRH din hipofiza anterioară. Fără a avea dovezi prin studii clinice controlate, se susţine că TRH
produce efecte antidepresive cerebrale (Marangell, 1997).
A fost confirmată existenţa unui feed-back clasic între sistemul serotoninergic şi axa HPT.
TRH rămâne sub o constantă inhibiţie de către serotonină, iar reducerea intracerebrală a
concentraţiei serotoninei va duce la creşterea TRH. Acest mecanism este responsabil de răspunsul
slab al TSH la stimularea cu TRH. De aceea, pentru un diagnostic corect este necesară măsurarea
concentraţiei bazale a TSH sau răspunsul TSH la infuzia de TRH.
82