jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Pe de altă parte trialuri clinice mai recente n-ar confirma încă eficacitatea analgezică a
folosirii unor antagonişti de receptori de NK1 în tratamentul neuropatiei periferice, la care
preparatul CP-99,994 nu a produs efectele scontate, iar nevralgia postherpetică nu a fost influenţată
terapeutic de compusul MK-869, medicaţie de tip antagonic a NK1. Oricum studiile rămân deschise
cercetărilor care vor aduce clarificările atât de necesare pentru stabilirea rolului antagoniştilor de
NK1 şi a altor receptori specializaţi în influenţarea percepţiilor nociceptive într-o întreagă gamă de
boli cu componentă hiperalgezică.
2. Migrena
Vascularizaţia structurilor meningeale cum ar fi dura mater este în mod preponderent
inervată de aferenţele senzitive nociceptive (algice) ce converg spre nervul trigeminal şi conţin
substanţa P şi alte neuropeptide. Eliberarea acestor neuropeptide din fibrele nervoase senzitive în
timpul atacului de migrenă este presupus a fi cauza unei inflamaţii neurogenice la nivelul
meningelui şi ar sta la baza activării unor aferenţe nociceptive ce converg către nucleul caudat al
nervului trigeminal. Stimularea nervului trigeminal creşte permeabilitatea vasculară şi inflamaţia
meningeală, ceea ce poate fi inhibat de antagoniştii receptorului NK1 (Shpeard S.L., 1995).
Aceste constatări sugerează un rol important al acestor factori în patogeneza migrenei şi
implicit un efect antimigrenos antagoniştilor de receptori NK1.
3. Vărsăturile
Substanţa P este prezentă şi în nucleul „tractusului solitarius” şi în „aria postrema” – regiuni
implicate în controlul vărsăturilor. Aplicarea SP în aceste zone provoacă fenomene vegetative
sugestive ca precedând vărsăturile, ceea ce pledează pentru efectul antiemetic al antagoniştilor
receptorului NK1. Antagonistul de receptor NK1 CP-99,994 aboleşte complet vărsăturile şi celelalte
forme vegetative de acompaniament induse de cisplatină – un chimioterapic cu abilităţi
antioncogene – şi acţionează în acelaşi mod blocând vărsăturile faţă de alte substanţe emetogene
atât cu acţiune central nervoasă cât şi periferică (Watson J.W. et. al, 1995).
4. Schizofrenia
Substanţa P ar modula activitatea sistemului dopaminergic din zona mezolimbică, prin care
se presupune că antipsihoticele clasice şi-ar exercita efectele antipsihotice. Filetele nervoase ce
conţin substanţe P au fost dovedite a realiza contact sinaptic activ cu neuronii conţinând tirozin-
hidroxilaza din zona ventral-tegmentală. Infuzia de agonişti ai SP în zona ventral-tegmentală a dus
la stimularea activităţii locomotorii la şoarecii experimentali, efect atribuit activării neuronilor
dopaminergici, deoarece acest fenomen este acompaniat de o creştere a „turnover”-ului dopaminic
în nucleul accumbens.
74