jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

menţionează 25 % simptome psihiatrice aparţinând „aurei”: anxietate, iritabilitate, sentiment de
vinovăţie, ideaţie suicidară. Frecvent simptomele ictale ale depresiei sunt urmate de tulburarea
conştiinţei.
Depresia postictală prezintă cel mai frecvent: anhedonie, iritabilitate, scăderea toleranţei la
frustrare, ideaţie suicidară şi de depreciere, modificări instinctuale ale somnului, apetitului sexual.
Depresia postictală este adesea asociată cu tulburări ale cogniţiei (127), fiind semnalate:
dificultăţi prosexice, menzice, bradipsihie, operaţii, procese psihice, raţionamente diminuate.
Depresia interictală este recunoscută la pacienţii cu epilepsie având o prezentare sub forma
depresiei majore, distimice sau bipolare. Se mai întâlnesc scurte stări euforice de iritabilitate
explozivă, anxietate, simptome somatoforme (dureri atipice, anergie) insomnie, care au fost
considerate ca echivalente depresive.
Varietatea simptomelor de la tulburarea distimică la depresia majoră, precum şi inserţia
cronologică legată de elementul crizei (pre-, inter-, postictal), asocierea unor simptome ale
tulburării de personalitate, sunt alte elemente de dificultate în abordarea precoce a depresiei din
epilepsie. Elementele de standardizare – Hamilton Scale for Depression, Scala Beck pentru
Depresie, au unele limitări privind simptomele din depresia epileptică, nefiind incluse unele precum
iritabilitatea, adezivitatea, stările disforice. Acestea sunt proprii în asocierea celor două afecţiuni.
Principii terapeutice
Fenomenul de kindling la nivelul sistemelor hipocampo-amigdaliene, duce la activări şi
după încetarea lui, implicând sistemul dopaminic mezolimbic. Astfel, atât agonismul dopaminic, cât
şi kindling-ul duc la creşterea activităţii dopaminice, cu ridicarea pragului critic.
Activarea structurilor hipocampo-amigdaliene se realizează şi prin folosirea unei medicaţii
neadecvate, care modifică „podul” dopaminic.
Agoniştii dopaminici cresc pragul convulsivant, astfel că medicaţia antiepileptică obişnuită
(fenobarbital) poate favoriza efecte depresive şi comportamentale (Barabas, 1988).
Depresia poate fi adesea rezultatul tratamentului discontinuu cu antidepresive.
Discontinuitatea tratamentului cu antidepresive, opririle temporare, pot fi cauze de reactivare a
tulburărilor psihice, mai ales depresive. Folosirea antidepresivelor triciclice poate duce la reapariţia
crizelor sau efecte toxice ale dozei, deoarece atitudinea terapeutică similară pacienţilor nonepileptici
nu duce la răspunsuri adecvate de reducere a depresiei (Viikinsalo, 2000).
Antidepresivele de tip SSRI sunt preferabile la pacienţii cu epilepsie fiind de prima linie ca
intenţie de folosire.
Tratamentul la aceşti pacienţi a fost bazat pe afirmaţia că ei răspund la tratament în aceeaşi
manieră ca pacienţii non-epileptici.
65