jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Rolul GABA în depresie – un deficit GABA-ergic existent în depresie este demonstrat la
victimele suicidare. Folosirea medicaţiei de tip SSRI (inhibitori ai recaptării serotoninei), în
epilepsia cu depresie a arătat scăderea frecvenţei crizelor (trazodone, desipramine). Transmisia
GABA-ergică implicată cel mai adesea în tulburările neurologice este o veritabilă placă turnantă a
neuromedicaţiei cerebrale.
Receptorii GABA-ergici situaţi atât pre- cât şi postsinaptic (GABA-A postsinaptic şi
GABA-B presinaptic) prin blocare acţionează în sensul scăderii eliberării GABA. Concentrarea
zonelor GABA-ergice este predominent la nivelul substanţei negre şi nucleilor cerebeloşi profunzi.
Principalele căi GABA-ergice ar fi:
- calea strio-nigrală, cu punct de plecare în nucleul caudat şi putamen;
- calea cerebeloasă cortico-nucleară;
- căile interneuronale striato-corticale.
GABA exercită un control asupra structurilor DA nigro-striate, determinând inhibiţia
neuronilor dopaminergici. Hiperdopaminergia poate fi controlată prin creşterea activităţii GABA
care scade activitatea neuronilor dopaminergici şi eliberarea dopaminei la nivel sinaptic.
Deci, se evidenţiază chiar o triplă joncţiune DA/NA/GABA în care acesta din urmă are rol
de reglaj. Sistemul GABA-ergic este o veritabilă răspântie biochimică ce intervine prin mecanisme
directe sau secundare atât în etiopatogenia depresiei, în epilepsie, cât şi în relaţia terapeutică.
Factori de risc pentru depresie şi epilepsie
Predispoziţia genetică
Peste 50 % din pacienţii cu epilepsie şi depresie au avut o istorie a unor tulburări psihiatrice,
tulburarea afectivă fiind cea mai importantă. La pacienţii cu epilepsie şi tulburare afectivă există o
predispoziţie genetică comparabilă cu tulburarea afectivă primară (Indaco, 1992).
Localizarea crizelor în structurile limbice
Depresia a fost identificată cel mai frecvent la pacienţii cu crize de lob temporal, lob frontal
sau circuitul limbic, ratele fiind între 19-65 % (Blumer, 1991). Aceste procente sunt mai crescute
decât cele la pacienţii cu epilepsie generalizată. De pildă Perini şi colab – 1996, au arătat că
pacienţii cu TRE au incidenţă crescută a tulburărilor depresive şi de personalitate faţă de pacienţii
cu crize mioclonice de epilepsie.
Lateralitatea emisferică
Unele studii arată că emisfera stângă este mai predispusă la asocierea depresie – epilepsie,
studiile PET şi SPECT au arătat un metabolism scăzut în emisfera stângă faţă de emisfera dreaptă la
pacienţii cu epilepsie (Septien, 1993; Kanner, 2000).
63