jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

administrarea concomintentă cu astemizolul şi terfenadina, creşterea concentraţiilor lor plasmatice la
asocierea cu cimetidina, riscul de hipertensiune arterială şi aritmii prin interacţiune cu adrenalina. Nu
se asociază cu inhibitorii de monoaminoxidază, datorită potenţialului crescut de hipertensiune şi
excitaţie a sistemului nervos central cu hiperpirexie, convulsii severe, comă, chiar deces.
Mirtazapina, antidepresiv tetraciclic antagonist al receptorilor alfa2 presinaptici, posedă
efecte antihistaminice H1 potente şi antiserotoninice (antagonist al receptorilor 5HT2 şi 5HT3), fiind
utilă în tratamentul urticariei rebele la medicaţia convenţională şi al pruritului (Twycross et al,
2003; EAACI Newsletter, 2003). Are discrete efecte antimuscarinice, dar poate cauza sedare la
iniţierea tratamentului. Nu are efecte adverse cardiace şi prezintă interacţiuni minime cu
medicamentele metabolizate de enzimele hepatice.
Inhibitorii selectivi ai receptorilor serotoninici, de tipul fluoxetinei, sertalinei,
paroxetinei, fluvoxaminei şi citalopramului, au efect antihistaminic H1 slab sau absent şi pot
prezenta efecte adverse alergice, precum fotosensibilitatea, urticaria, angioedemul, inclusiv cu
localizare de gravitate (Mithani şi Hurwitz, 1996) şi chiar anafilaxia.
Analiza comorbidităţii psihiatrice la peste o mie de pacienţi cu afecţiuni dermatologice, a
evidenţiat frecvent diagnosticul de episoade depresive (34%), ratele cele mai înalte de morbiditate
psihiatrică fiind depistate la pacienţii cu urticarie cronică, dermatită exfoliativă şi boli cu
transmitere sexuală, inclusiv infecţia cu virusul imunodeficienţei umane. Prevalenţa afecţiunilor
psihiatrice a fost semnificativ mai mare la bolnavii trataţi cu corticosteroizi sistemici în doze mari
perioade mai lungi de şase săptămâni (Pulimood et al, 1996). Consultul psihiatric este deci
important la pacienţii cu afecţiuni alergice cutanate cronice.
Experienţa clinică atestă existenţa unor puseuri urticariene intricate cu simptomatologie
nevrotică sau antecedente de urticarie la bolnavi nevrotici. Depresia poate fi constatată atât înainte,
cât şi după apariţia urticariei (Iamandescu, 1997). Un studiu multicentric, la pacienţi cu urticarie
cronică, care a utilizat teste de personalitate (test Giessen) şi chestionare standardizate pentru
simptome, a evidenţiat la aproape o treime din pacienţi scoruri crescute pentru depresie şi pentru
simptome frecvent asociate cu depresia (Hein et al, 1996). Depresia şi anxietatea pot fi evaluate şi la
pacienţii cu urticarie indusă medicamentos (Iamandescu, Popescu et al, 2002). Tot într-un studiu
recent, depresia a fost raportată la 14 % din pacienţii cu urticarie cronică idiopatică (Yosipovitch et
al, 2002), incidenţă similară cu cea raportată în studii anterioare de depresie şi anxietate la pacienţi
cu urticarie cronică (Juhlin, 1981; Sheehan-Dare et al, 1990).
Analiza studiilor publicate într-o perioadă de peste treizeci de ani, reduse ca număr, care au
evaluat factorii psihologici asociaţi urticariei cronice, fie factori agravanţi, fie consecinţe ale bolii, a
relevat o frecvenţă semnificativ mai mare a anxietăţii şi / sau depresiei la bolnavii cu această
afecţiune cutanată cronică. Nu există studii referitoare la efectele suportului psihologic,
psihoterapiei, terapiilor de grup sau tehnicilor de biofeedback. O atenţie particulară este focalizată
asupra hipnozei şi tehnicilor de relaxare (Buffet, 2003).
56