jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

s-a dovedit într-un studiu multicentric, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, realizat la pacienţi
cu dermatită atopică (Drake et al, 1994). Doxepinul poate fi aplicat topic cutanat în strat subţire de
3-4 ori pe zi, de obicei maxim 3 g per aplicaţie, doza maximă zilnică fiind de 12 g, iar aria pe care
se aplică nu trebuie să depăşească 10 % din suprafaţa corporală. Crema cu doxepin poate fi aplicată
topic adiţional dermatocorticoizilor (Drake et al, 1999; Berberian et al, 1999). Nu se recomandă la
copii sub 12 ani, deoarece se absoarbe cutanat, iar la aplicarea în cantitate mare la copilul mic poate
induce depresie respiratorie, convulsii şi chiar comă (Vo et al, 1995).
În plus, doxepinul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la doxepin şi trebuie
utilizat cu precauţie la conducătorii de autovehicule, în sarcină şi perioada de alăptare, la pacienţii
cu glaucom, retenţie urinară, boli hepatice severe, manie sau la cei trataţi cu inhibitori de
monoaminoxidază. Alcoolul îi poate exacerba efectele sedative.
Doxepinul aplicat topic sub formă de cremă 5 %, timp de 7 zile, poate ameliora pruritul în
dermatita de contact, efectele adverse mai frecvente fiind senzaţia de înţepătură la locul aplicării şi
sedarea, ambele tranzitorii şi uşoare-moderate ca intensitate, aşa cum au relevat rezultatele unui studiu
multicentric, dublu-orb (Drake şi Millikan, 1995). Sedarea apare la 12-19 % din pacienţi, mai ales în
cazul aplicării pe mai mult de 10% din suprafaţa corporală. Au fost raportate însă şi cazuri de dermatită
de contact alergică la doxepin cremă aplicată perioade mai lungi de timp (Shelley et al, 1996).
Trimipramina, alt antidepresiv triciclic cu potente efecte antihistaminice H1 şi
anticolinergice, administrată oral 5 mg/zi la pacienţi adulţi cu dermatită atopică poate ameliora
discret controlul pruritului nocturn (Savin et al, 1979).
Amitriptilina este menţionată în tratamentul urticariei cronice idiopatice, în doze de 10-100
mg pe zi (Krishnaswamy şi Youngberg, 2001), dar trebuie ţinut cont de faptul că inhibă degradarea
histaminei, prin blocarea diaminoxidazei, şi că poate produce reacţii de hipersensibilitate, urticarie,
fotosensibilitate (Milionis et al, 2000). Alte efecte adverse importante sunt cele cardiovasculare,
asupra SNC, neuromusculare, anticolinergice şi gastrointestinale.
Dintre efectele adverse ale antidepresivelor triciclice trebuie subliniate aritmiile şi blocul
atrioventricular, în special la amitriptilină, care pot fi cauză de moarte subită la pacienţii cu afecţiuni
cardiace, hipotensiunea ortostatică şi tahicardia reflexă, convulsiile, transpiraţiile şi efectele
anticolinergice de tipul uscăciunii gurii, tulburărilor de vedere, constipaţiei şi tulburărilor urinare.
Medicamentele antidepresive care prelungesc (cert 1 , probabil 2 sau posibil 3 ) intervalul QTc,
amitriptilina 1 , citalopramul 2 , desipramina 1 , doxepinul 1 , fluoxetina 2 , imipramina 1 , maprotilina 1 ,
nortriptilina 1 , paroxetina 2 , sertalina 2 , venlafaxina 3 , pot fi factori de risc în apariţia tulburărilor de ritm
cu QT prelungit (Crouch et al, 2003). Utilizarea antidepresivelor în alergologie este limitată şi datorită
interacţiunilor medicamentoase multiple. Dintre acestea pot fi amintite creşterea efectelor sedative şi
anticolinergice cu antihistaminicele H1 din prima generaţie, riscul crescut de aritmii ventriculare la
55