jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

explică beneficiile terapeutice în tratamentul urticariei. În plus, efectele benefice în urticaria la frig
pot fi explicate şi prin inhibiţia specifică a eliberării factorului activator plachetar (Grandel et al,
1985). Eficienţa doxepinului în urticarie (în doze mai mici decât cele antidepresive) se datorează
proprietăţilor antihistaminice H1 potente, dar şi proprietăţilor antihistaminice H2 şi anticolinergice
(Gupta şi Gupta, 2001).
Există studii care au evaluat beneficiile tratamentului cu doxepin în urticaria cronică
(Greene et al, 1985; Harto et al, 1985), urticaria colinergică şi în urticaria la frig idiopatică
(Neittaanmaki et al, 1984). Eficienţa terapeutică a doxepinului a fost stabilită mai ales în cazurile de
urticarie refractară (Goldsobel et al, 1986). Trebuie însă să se ţină cont de potenţialul efectelor
adverse ale acestui antidepresiv triciclic şi de posibilele interacţiuni medicamentoase.
Doxepinul se administrează în urticarie iniţial în doze mici, de obicei seara (10-25 mg/zi).
Ele pot fi crescute mai ales când urticaria severă este asociată cu anxietate şi depresie. Posologia
eficientă în urticarie variază între 25-50 mg de 1-3 ori pe zi, dozele fiind mai mici decât cele
folosite pentru obţinerea efectului antidepresiv, care pot ajunge la 250-500 mg/zi (Sim şi Grant,
1996). La adult sunt utilizate doze de 10-150 mg doxepin pe zi, seara sau fracţionat în 2-3 prize. La
copiii peste 12 ani se pot administra 25-50 mg/zi, seara sau în doze fracţionate de două ori pe zi sau
de trei ori pe zi, crescute gradat până la 100 mg/zi. Nu este recomandat sub vârsta de 12 ani.
Contraindicaţiile doxepinului sunt: hipersensibilitatea cunoscută la medicament, retenţia de
urină, infarctul miocardic recent, glaucomul, afecţiunile hepatice grave. Sunt necesare precauţii la
pacienţii cu boli cardiovasculare, hipertiroidism şi în cazul multiplelor interacţiuni medicamentoase.
Ca efecte adverse alergice sunt posibile erupţii cutanate, angioedem, fotosensibilitate, prurit. La unii
pacienţi s-au raportat eozinofilie şi rareori depresie medulară. Sedarea este reacţia adversă
predominantă, în special în primele săptămâni de tratament. Doxepinul produce şi alte efecte asupra
SNC (confuzie, dezorientare, halucinaţii, parestezii, ataxie, simptome extrapiramidale, convulsii) şi
anticolinergice, acestea din urmă pot impune reducerea dozelor.
La bolnavii adulţi cu dermatită atopică, doxepinul, antidepresiv triciclic, cu efecte blocante
asupra receptorilor H1 şi H2, poate fi administrat oral seara 10-75 mg sau 75-100 mg/zi în mai
multe prize. Dintre antidepresive triciclice cu efect antihistaminic H1 potent, doxepinul şi
trimipramina au fost studiate la pacienţi cu dermatită atopică (Gupta şi Gupta, 2001).
Deşi tratamentul topic cu antihistaminice nu este recomandat în alergologie datorită riscului de
sensibilizare cutanată, s-a demonstrat că doxepinul nu induce sensibilizare la administrarea topică de
scurtă durată. Aplicat cutanat sub formă de cremă, doxepinul este la fel de eficient ca terfenadina în
inhibarea răspunsurilor cutanate induse de histamină, substanţa P sau PGE2 (Sabroe et al, 1997).
Tratamentul topic cu doxepin cremă 5 % aplicat de patru ori pe zi, timp de 7 zile, este
eficient în reducerea pruritului, cu risc scăzut de efecte adverse majore sau de sensibilizare, aşa cum
54