jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Indicaţia primară a Carbamazepinei în psihiatrie este mania şi tratamentul profilactic al
depresiei bipolare. Are şi efect antidepresiv la 600-1200 mg/zi (8).
Litiul pe lângă efectul antimaniacal prezintă şi efect antidepresiv, fiind folosit mai ales în
tulburările bipolare. Se presupune că eficienţa terapeutică a litiului se realizează prin controlarea şi
readucerea la normal a „ritmului ceasului biologic”.
Acidul valproic este indicat într-o doză de 1500-2000 mg/zi fiind indicat în tulburări afective
cu cicluri rapide sau la cei rezistenţi la tratamentul cu litiu. (2)
Precursorii serotoninei şi noradrenalinei
Foarte multe examinări au demonstrat că administrarea de 1-4 mg de L–triptofan (precursor
al serotoninei) este foarte eficace în tratamentul depresiei, chiar în cazurile cu rezistenţă terapeutică,
dar datorită efectului secundar alergic cunoscut sub forma sindromului mialgic-eozinofilic, multe
ţări au exclus acest preparat din terapie (8).
Mecanismele de acţiune ale antidepresivelor sunt:
1. inhibarea recaptării serotoninei şi/sau a noradrenalinei;
2. inhibitori de MAO;
3. creşterea sintezei cu ajutorul precursorilor;
4. creşterea acţiunii receptorilor postsinaptici;
5. antagonizarea autoreceptorilor inhibitori presinaptici;
6. creşterea recaptării serotoninei.
Indicaţia terapeutică a antidepresivelor şi a timostabilizatorilor nu este localizată numai în
sfera de tratament a depresivilor ci şi în alte tulburări afective cum ar fi tulburarea de panică,
agorafobia, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea anxioasă generalizată, sindromul
premenstrual, bulimia precum şi tulburarea schizoafectivă de tip depresiv. Scopul urmărit este
vindecarea şi prevenirea recăderii.
Antidepresivele sunt indicate în variatele forme clinice de depresie: episod depresiv major
recurent, tulburarea afectivă bipolară cu episod depresiv, tulburarea distimică. (1).
Timostabilizatoarele (Litiul, Carbamazepina, Acidul valproic, Clonazepamul) sunt indicate
în tratamentul profilactic al bolii bipolare.
Tratamentul episodului depresiv are trei faze:
I. faza acută în care farmacoterapia ţine până la remisia simptomatologiei depresive, în
cazurile ideale 3-4 săptâmâni.
II. faza de întreţinere. Dacă în această fază bolnavul întrerupe tratamentul, posibilitatea
recăderii este foarte mare, motiv pentru care terapia trebuie continuată şi după
disiparea simptomatologiei depresive încă 6-8 luni în doză terapeutică neschimbată.
Această fază e cunoscută sub numele de terapie de întreţinere.
III. terapia profilactică cu profilaxie prelungită sau episodică.
43