jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

TERAPIA BIOLOGICĂ A DEPRESIILOR
I. Grecu Gaboş, Marieta Grecu-Gabos, Mihaela Pop
Clinica Universitară Psihiatrie Nr. I Tg-Mureş
Rezumat
Terapia stărilor depresive a constituit şi constituie preocuparea permanentă a
medicilor şi a psihiatrilor tuturor timpurilor, fiind concepută ca un tratament global
individualizat.
O altă problemă importantă care a apărut de-a lungul timpurilor este diferenţierea
tratamentului biologic de cel nonbiologic, constatându-se că pacienţii depresivi
reacţionează mai bine la tratamentul medicamentos dacă acesta se aplică împreună
cu psihoterapia. În terapia biologică intervin antidepresivele ţinând cont de
caracteristicile psihofarmacologice ale acestora, alături de privarea de somn,
fototerapia şi ECT.
Cuvinte cheie: depresie, terapie biologică, antidepresive-fototerapie.
THE BIOLOGICAL THERAPY OF DEPRESSIONS
Abstract
The therapy of depressions has constantly been the doctors and the psychiatrists
concern at all times. It is conceived as a global individualized treatment. An
important issue that appeared in time is the difference between biological and nonbiological
treatment (therapy). It has been proved that depressive patients respond
much better to the drug therapy if it is associated with psychotherapy. In the
biological therapy antidepressants are implied due to their psychopharmacological
characteristics. Provoking sleeplessness, phototherapy and ECT are implied as well.
Key words: depression, biological therapy, antidepressives- phototherapy, ECT.
Depresia este considerată una dintre cele mai frecvente şi mai grave tulburări psihice
reprezentând chiar o problemă multidisciplinară şi deşi examinările pe populaţii arată progrese în
diagnosticul şi tratamentul acesteia, totuşi este încă subdiagnosticată şi subtratată (5).
De la mijlocul anilor 1960 apar din ce în ce mai multe antidepresive. Astfel, dintre
inhibitorii de recaptare amintim: triciclicele ca Imipramina, Amitriptilina, Clomipramina;
tetraciclicele ca: Maprotilina, şi Mianserina din grupa IMAO: Nialamida, care deşi erau considerate
preparate eficiente s-a constat că, şi dacă dozele sunt crescute în mod treptat acestea pot totuşi să
producă efecte secundare (6).
Preparatele triciclice şi tetraciclice sunt denumite „preparate clasice” deoarece au intrat în
uzul terapeutic de mai mult de 40 de ani.
41