jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

parte din capitolul „tulburărilor anxioase”, recrutate de cercetători la locul potrivit în sistemul
nosologic american DSM, care încă nu ajunsese la ediţia a 3-a, de către Donald F. Klein şi Max Fink
(1962). Din lotul de 180 pacienţi trataţi cu triciclice au selectat un număr de 14 pacienţi care s-au
dovedit ulterior a corespunde unei noi criteriologii: „tulburarea cu atacuri de panică anxioasă” –
element de bază a tulburării de panică anxioasă în toate sistemele clasificatorii ulterioare.
Alte indicaţii ale triciclicelor, cu bune rezultate au fost enurezisul la copii şi ejacularea
prematură.
Alte recomandări mai fanteziste au vizat utilizarea imipraminei (Bigger et. al, 1997) ca
medicaţie antiaritmică, într-o posologie de 300 mg pe zi, încercând a demonstra că numărul de
extrasistole ventriculare pot fi reduse drastic odată cu suprimarea cauzelor repetative (recurente) de
tahicardie ventriculară. Mai mult, studii mai recente confirmă inducerea unor efecte halucinatorii şi
delirante la pacienţii non-psihotici supuşi unor doze foarte mari de antidepresive triciclice.
Ipoteza monoaminergică a depresiilor, care era singura în acea epocă de pionierat
farmacologic, nu explica încă mecanismele reale ale acţiunii triciclicelor şi implicit nu putea furniza
date asupra tipurilor de depresie cu disfuncţionalităţile neurobiochimice predominante, vizând fie
sistemul noradrenergic (cum ar fi clomipramina prin catabolitul său activ desmetilclomipramina)
care are un efect inhibitor puternic asupra recaptării noradrenalinei şi în bună măsură şi asupra
sistemului serotoninergic.
Din aceeaşi categorie face parte şi imipramina, care are un efect mai slab asupra serotoninei,
dar acţionează puternic asupra noradrenalinei. Surmontilul (trimipramina) sintetizată mai târziu, dar
făcând parte tot din categoria antidepresivelor triciclice, manifestă efecte deosebit de interesante.
Trimipramina este un inhibitor al recaptării 5-HT şi norepinefrinei (în doze terapeutice de 75-300
mg), manifestând un potenţial unic de acţiune asupra sistemului dopaminergic, pe care nu-l mai
exercită nici un alt triciclic (Robert Post, 1995).
Acest compus antidepresiv a dovedit pe baza unor concluzii recente că ar avea efecte de tip
antagonic de potenţă moderată asupra receptorilor D2 şi D4 – aproape similare cu antipsihoticul
„atipic” Clozapina (Leponex). A fost raportat a avea în studii deschise o bună eficacitate în
monoterapie în formele acute de schizofrenie şi în depresia psihotică.
În baza efectelor sale de blocare a receptorilor D2 şi D4, precum şi a efectelor sale
antidepresive ca inhibitor al recaptării 5-HT şi noradrenalinei, Surmontilul este recomandat de
Robert Post (Departamentul de Psihiatrie Biologică, NIMH – Bethesda, Maryland) în bolile
bipolare cu depresii refractare cu reciclare rapidă.
O altă indicaţie clinică soluţionată prin prescrierea de antidepresive triciclice, pleca de la
premisa existenţei unor suferinţe diverse cu expresie somatică (cefalalgii diverse, sindroame
migrenoide, simptome de ulcer peptic cu foame dureroasă, diverse aritmii, hipertensiune de graniţă,
34