jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ... jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

psychopharma.eu
from psychopharma.eu More from this publisher
07.02.2013 Views

Recidiva este cel puţin de două ori mai frecventă în depresia dublă decât în depresia majoră manifestată în exclusivitate ca atare. Dintre celelalte tulburări psihice abuzul de substanţă comorbidă are un efect detrimental asupra evoluţiei depresiei. Subiecţii care erau în mod curent şi alcoolici au fost pe jumătate capabili, în comparaţie cu subiecţii non-alcoolici depresivi de a se remite din episodul de depresie majoră. Tulburările anxioase sunt în mod frecvent comorbide cu depresia. Prezenţa unei asemenea tulburări comorbide pare să exercite un efect negativ asupra evoluţiei depresiei. Coryell (1992) a constatat că pacienţii depresivi care suferă concomitent şi de tulburare de panică anxioasă au o perioadă mai lentă de timp pentru a se remite de pe urma unui episod depresiv concomitent manifestat, decât cei care nu prezintă această tulburare comorbidă. 2. Antecedentele familiale Antecedentele familiale de depresie par să predispună un individ mai frecvent decât ceilalţi subiecţi la depresie şi la forme de depresie trenantă rebelă, recidivantă sau rezistentă la tratament. Studii epidemiologice au relevat existenţa unei corelaţii între antecedentele parentale, încărcate, de tip depresiv şi evoluţia depresiei la copiii acestora. 3. Variabilele terapeutice În mod clar una dintre problemele de cel mai mare interes practic este dacă tratamentul farmacologic este capabil să modifice în mod semnificativ evoluţia depresiei. Antidepresivele sunt în general folosite în toate stadiile evolutive ale depresiei: pentru a accelera remisia, pentru a cupa evoluţia în faza acută, pentru a preveni recăderile şi recurenţele depresive. Totuşi, cu cât încercăm să studiem în mai mare amănunţime evoluţia depresiei cu atât vom constata în mai mare măsură incapacitatea tratamentului, fie farmacologic, fie cu mijloace non-farmacologice de a modifica în mod hotărâtor evoluţia depresiei pe termen lung, la mare distanţă în timp după rezolvarea chiar cu succes al unui episod acut depresiv. Pe măsură ce ne îndepărtăm de la studierea efectelor tratamentului antidepresiv asupra fazelor acute ale bolii şi încercăm să aprofundăm studiul evoluţiilor ulterioare ale depresiei şi mai cu seamă ale cursului acesteia în stadiile ulterioare şi mai îndepărtate în timp, cu atât datele care se oferă cercetătorului pledează convingător, în mai mică măsură, asupra curabilităţii depresiei fără consecinţe şi fără necesitatea de a trata atât profilactic cât şi cu mijloace curative care implică schimbări de strategii, noile episoade depresive care pot apărea imprevizibil la persoanele care au avut cândva un episod depresiv major. 4.Alte subtipuri de depresie Din această categorie fac parte depresiile cronice. Studiile fazei acute şi al tratamentelor pe termen lung pentru acest subtip de depresie (depresia cronică) sunt de mare importanţă. În mod particular lipsesc studiile vizând efectele formelor mai complexe de psihoterapie la aceşti pacienţi şi 28

mai cu seamă a terapiilor combinate farmacologico-psihoterapice. Recent, Keller şi colaboratorii (Keller et. al, 2000) au comparat efectul tratamentului antidepresiv şi terapia cognitiv-behaviorală atât fiecare luată separat, cât şi asociate sub forma terapiei integrate. Astfel, acest studiu oferă elemente convingătoare de suport înţelepciunii clinice de combinare a acestor două tratamente pledând pentru superioritatea acestei asociaţii faţă de folosirea fiecărui tip de medicaţie în mod singular. Într-un alt studiu condus tot de Martin B. Keller secondat de echipa sa, pacienţii care au primit placebo în timpul perioadei de întreţinere a bolii, au fost expuşi riscului de recurenţă de 4 ori mai frecvent decât cei care primeau tratamentul cu Sertralină. A fost evident faptul că perioada de recurenţă a fost amânată cu mult pentru pacienţii trataţi cu Sertralină în comparaţie cu cei trataţi placebo. Reemergenţa simptomelor depresive a fost constatată la un procentaj mai mic de 26 % din totalul pacienţilor trataţi cu Sertralină – un SSRI potent, cu bună toleranţă biologică şi bucurându-se de complianţa pacienţilor – comparat cu o cifră de peste 50 % de recăderi a celor puşi pe tratament cu placebo. Forma subsindromală de tulburare depresivă - o atenţie deosebită a fost acordată în anii recenţi unei aşa numite „forme minore” sau subsindromale de boală depresivă, un sindrom definit de simptome care sunt aparent mai puţin severe decât cele ale tulburării depresive majore şi de mai scurtă durată decât cele generate de tulburarea distimică. Frecvenţa tulburării depresive – forma minoră – a fost estimată la 4 % într-un studiu epidemiologic (Epidemological Catchment Area). Depresiile minore, în general, au putut fi divizate în două categorii distincte: episoade mai puţin severe care apar în asociere cu tulburări depresive majore şi simptome care apar în mod spontan. Persoanele identificate în studiile comunitare ca parcurgând experienţial tulburări depresive minore, s-au dovedit, în decursul studiilor prospective, de a fi expuse unui risc mai mare pentru absenteism şi pentru o creştere a nevoilor de asistenţă medicală decât persoanele fără simptome depresive de acest fel. Mai mult, profilul factorilor de risc care le ameninţă echilibrul timic este similar cu cel caracteristic pentru tulburarea depresivă majoră. Odată cu apariţia unei entităţi subtipologice a depresiei denumită „sindromul depresiei vitale” termen conceput de Weithbrecht în jurul anilor ’50, reluat de H.M. van Praag, cunoscut şi ilustru cercetător la Spitalul Universitar din Maastricht (Olanda), modalităţile de particularizare a evoluţiei depresiei încep să îmbrace alte aspecte. Astfel, sindromul depresiei vitale se detaşează net de celelalte tipuri de sindroame depresive prin particularităţi de responsivitate la primele terapii farmacologice iniţiate încă de la începutul psihofarmacologiei depresiilor, şi mai cu seamă printr-o scăzută responsivitate la efectul placebo. Poate că acest din urmă caracter o deosebeşte net de multe alte forme de depresie. Un alt tip de depresie bazat pe conceperea unui construct nosologic care a fost introdus în 1959 de către West şi Dally modificat ulterior de Sargand este tipul de depresie caracterizat printr-o 29

Recidiva este cel puţin <strong>de</strong> două ori mai frecventă în <strong>de</strong>presia dublă <strong>de</strong>cât în <strong>de</strong>presia majoră<br />

manifestată în exclusivitate ca atare.<br />

Dintre celelalte tulburări psihice abuzul <strong>de</strong> substanţă comorbidă are un efect <strong>de</strong>trimental<br />

asupra evoluţiei <strong>de</strong>presiei. Subiecţii care erau în mod curent şi alcoolici au fost pe jumătate capabili,<br />

în comparaţie cu subiecţii non-alcoolici <strong>de</strong>presivi <strong>de</strong> a se remite din episodul <strong>de</strong> <strong>de</strong>presie majoră.<br />

Tulburările anxioase sunt în mod frecvent comorbi<strong>de</strong> cu <strong>de</strong>presia. Prezenţa unei asemenea<br />

tulburări comorbi<strong>de</strong> pare să exercite un efect negativ asupra evoluţiei <strong>de</strong>presiei. Coryell (1992) a<br />

constatat că pacienţii <strong>de</strong>presivi care suferă concomitent şi <strong>de</strong> tulburare <strong>de</strong> panică anxioasă au o<br />

perioadă mai lentă <strong>de</strong> timp pentru a se remite <strong>de</strong> pe urma unui episod <strong>de</strong>presiv concomitent<br />

manifestat, <strong>de</strong>cât cei care nu prezintă această tulburare comorbidă.<br />

2. Antece<strong>de</strong>ntele familiale<br />

Antece<strong>de</strong>ntele familiale <strong>de</strong> <strong>de</strong>presie par să predispună un individ mai frecvent <strong>de</strong>cât ceilalţi<br />

subiecţi la <strong>de</strong>presie şi la forme <strong>de</strong> <strong>de</strong>presie trenantă rebelă, recidivantă sau rezistentă la tratament.<br />

Studii epi<strong>de</strong>miologice au relevat existenţa unei corelaţii între antece<strong>de</strong>ntele parentale,<br />

încărcate, <strong>de</strong> tip <strong>de</strong>presiv şi evoluţia <strong>de</strong>presiei la copiii acestora.<br />

3. Variabilele terapeutice<br />

În mod clar una dintre problemele <strong>de</strong> cel mai mare interes practic este dacă tratamentul<br />

farmacologic este capabil să modifice în mod semnificativ evoluţia <strong>de</strong>presiei. Anti<strong>de</strong>presivele sunt<br />

în general folosite în toate stadiile evolutive ale <strong>de</strong>presiei: pentru a accelera remisia, pentru a cupa<br />

evoluţia în faza acută, pentru a preveni recă<strong>de</strong>rile şi recurenţele <strong>de</strong>presive. Totuşi, cu cât încercăm<br />

să studiem în mai mare amănunţime evoluţia <strong>de</strong>presiei cu atât vom constata în mai mare măsură<br />

incapacitatea tratamentului, fie farmacologic, fie cu mijloace non-farmacologice <strong>de</strong> a modifica în<br />

mod hotărâtor evoluţia <strong>de</strong>presiei pe termen lung, la mare distanţă în timp după rezolvarea chiar cu<br />

succes al unui episod acut <strong>de</strong>presiv.<br />

Pe măsură ce ne în<strong>de</strong>părtăm <strong>de</strong> la studierea efectelor tratamentului anti<strong>de</strong>presiv asupra<br />

fazelor acute ale bolii şi încercăm să apr<strong>of</strong>undăm studiul evoluţiilor ulterioare ale <strong>de</strong>presiei şi mai<br />

cu seamă ale cursului acesteia în stadiile ulterioare şi mai în<strong>de</strong>părtate în timp, cu atât datele care se<br />

<strong>of</strong>eră cercetătorului ple<strong>de</strong>ază convingător, în mai mică măsură, asupra curabilităţii <strong>de</strong>presiei fără<br />

consecinţe şi fără necesitatea <strong>de</strong> a trata atât pr<strong>of</strong>ilactic cât şi cu mijloace curative care implică<br />

schimbări <strong>de</strong> strategii, noile episoa<strong>de</strong> <strong>de</strong>presive care pot apărea imprevizibil la persoanele care au<br />

avut cândva un episod <strong>de</strong>presiv major.<br />

4.Alte subtipuri <strong>de</strong> <strong>de</strong>presie<br />

Din această categorie fac parte <strong>de</strong>presiile cronice. Studiile fazei acute şi al tratamentelor pe<br />

termen lung pentru acest subtip <strong>de</strong> <strong>de</strong>presie (<strong>de</strong>presia cronică) sunt <strong>de</strong> mare importanţă. În mod<br />

particular lipsesc studiile vizând efectele formelor mai complexe <strong>de</strong> psihoterapie la aceşti pacienţi şi<br />

28

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!