jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

apare la un interval de timp bine definit, înainte de remisiune. Conceptual aceasta se referă la
o reapariţie a unui episod şi nu la apariţia unor simptome insuficient remise (rebound);
- recurenţa este definită ca o revenire a totalităţii simptomatologiei apărând după
începutul perioadei de remisiune. Conceptual aceasta reprezintă începutul unui nou
episod al bolii (Frank E., Prien R. F., et al., 1991).
Un clinician experimentat cum e Martin B. Keller, profesor la „Brown Afiliatted Hospitals
Providence Rhode Island” a recurs la metodologia urmăririi longitudinale în studii reprezentative
pentru a putea concluziona asupra evoluţiei bolii depresive la subiecţii trataţi de diferiţi psihiatri în
diverse episoade ale evoluţiei bolii. Studiile la care a făcut recurs sunt:
1. „Studiul colaborativ al bolii depresive” – un studiu prospectiv pe termen lung naturalistic
asupra evoluţiei naturale a depresiei - în care subiecţii au fost recrutaţi din rândul pacienţilor
suferind de depresie şi solicitând ajutor psihiatric terapeutic la unul din următoarele Spitale
Universitare sau cu competenţe de învăţământ superior din SUA: Boston, Chicago, Iowa, New York
şi St. Louis.
În aceste studii au fost urmăriţi un total de 555 de subiecţi incluşi în diferite programe în
care episodul index al depresiei majore unipolare a fost urmărit pe un total de 18 ani, cu o
metodologie care vizează examinarea la intervale de 6 luni, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani
după episodul index şi apoi anual pentru o perioadă de minim 18 ani.
Recent „Institutul Naţional de Sănătate Mintală” de la Bethesda a finanţat un program care
extinde acest studiu follow-up pe o perioadă de cel puţin 23 de ani asupra tuturor subiecţilor luaţi în
studiu.
2. Studiul Zürich efectuat de Angst şi care a fost unicul studiu prospectiv de lungă durată al
tulburărilor afective în Europa. În acest studiu 173 de pacienţi spitalizaţi cu depresie unipolară au
fost identificaţi între anii 1959-1963. Acest grup a fost apoi evaluat la fiecare 5 ani până la un total
de 21 de ani de urmărire clinică.
3. Metodologia longitudinală „M.O.S.” (Medical Outcomes Study) care examinează evoluţia
mai multor maladii (infarctul de miocard, insuficienţa cardiacă congestivă, hipertensiunea arterială,
diabetul şi depresia) într-o varietate de structuri şi facilităţi medicale incluzând complexele
medicale de gabarit mare, micile structuri de praxis medical cât şi cabinetele medicale individuale
în 3 oraşe principale: Los Angeles, Boston şi Chicago. A fost ales un eşantion reprezentativ al
diferitelor specialităţi medicale, inclusiv psihiatria, şi toţi pacienţii au fost urmăriţi în intervalul de
timp februarie – octombrie 1986, fiind solicitaţi ca să participe voluntari la acest studiu. În total au
participat 20.000 de pacienţi care au fost evaluaţi la intervale de 3 ani.
Vom urmări pe scurt şi foarte succint evoluţia depresiei în funcţie de momentele de
schimbare a evoluţiei bolii – în momentul de remisie, în momentul de recidivă şi în momentul de
recurenţă.
25