jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Evoluţia naturalistică de lungă durată prin toate studiile care s-au întreprins asupra depresiei
au schimbat optica prin care noi vizualizăm, înţelegem şi reconsiderăm depresia din punct de vedere
clinic în momentul actual. În timp ce anterior, foarte frecvent ea a fost considerată ca o boală
episodică, ultimele două decenii de cercetare au subliniat importanţa înţelegerii depresiei ca o boală
de lungă durată, o boală pe toată viaţa, chiar cu o multitudine de evoluţii posibile şi implicit un
prognostic tributar acestor avataruri.
O evaluare a acestei aprecieri longitudinale este crucială pentru înţelegerea tuturor
aspectelor depresiei; ca de pildă înţelegerea secvenţială şi limitativă a severităţii simptomatice
asigură o informaţie prognostică limitată. O înţelegere comprehensibilă a prognosticului pacientului
sau răspunsul terapeutic probabil, de asemenea necesită o perspectivă longitudinală:
- care dintre pacienţi este în postura de a se remite total?
- care va suferi o evoluţie de tip cronic?
- care este durata eficientă a tratamentului pentru a-l ajuta pe un pacient să depăşească
episodul de decompensare?
- care va fi durata tratamentului pentru a restabili o homeostazie timică de lungă durată?,
etc, etc.
La toate aceste întrebări clinicianul care are de tratat chiar şi un episod depresiv izolat,
trebuie să răspundă cu foarte mare acurateţe. De maniera în care el va răspunde la aceste întrebări şi
la o multitudine de alte întrebări, depinde evaluarea corectă a stării clinice a pacientului său, precum
şi prognosticul bolii sale într-o perspectivă comprehensibilă şi evident holistică.
O confuzie încă neprecizată complet rezultă din folosirea diferiţilor termeni cu semantici
diferite şi referiri diverse în decursul evoluţiei depresiei. Termeni similari cum ar fi recădere şi
decompensare au fost folosiţi în mod interşarjabil şi inconsistent în diferite studii. Ca o rezultantă
un sistem de urmărire longitudinală a pacienţilor „McArthur Foundations Research Network on the
Psychobiology of Depression” a recomandat folosirea următorilor termeni (Frank E, 1991):
- episod defineşte un anumit număr de simptome pentru o anumită perioadă de timp;
- remisia defineşte o perioadă de timp în care individul nu mai întruneşte criteriile
necesare pentru încadrarea bolii respective. În remisia parţială individul încă mai are un
minimum de simptome. Remisia totală, deplină a bolii este definită ca punctul în care
individul nu mai întruneşte nici un criteriu al tulburării şi nu mai are nici măcar
simptome minimale, reziduale;
- restituirea completă (recovery) defineşte o stare de remisiune totală care durează
pentru o perioadă definită de timp, în mod conceptual ea implică sfârşitul unui episod al
bolii şi nu boala în sine;
- decompensarea (relapse = reşută, recădere) defineşte o reapariţie a simptomelor în
suficientă măsură ca să îndeplinească toate criteriile caracteristice termenului de episod. Ea
24