jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

majoritatea cazurilor cu prim episod psihotic, totuşi, marea majoritate a pacienţilor prezintă încă de
la primul episod o persistentă deteriorare socio-profesională. În acestă situaţie, observaţia conform
căreia nivelul funcţionării sociale este agravat de către primul episod psihotic mult mai semnificativ
decât deficiul cognitiv, apare ca plauzibilă. De aceea, studiul fazei premorbide şi a primului episod
psihotic este atât de important. Astfel, s-a observat că unele dintre manifestările schizofreniei sunt
prezente cu câteva luni până la câţiva ani, anterior diagnosticului clinic, iar la un procent important
de pacienţi apare o ameliorare evidentă a simptomelor pozitive sub tratament. Deficitul cognitiv şi
cel socio-profesional apar oarecum disproporţionate în comparaţie cu severitatea simptomelor
psihotice. Probabil, de aceea, constatarea unui deficit de funcţionare socială şi agravarea deteriorării
nivelului socio-profesional prin apariţia primului episod de boală, a determinat un interes special
pentru analiza factorilor şi evenimentelor care conduc către primul episod psihotic. În acest context,
diagnosticul şi tratamentul precoce al schizofreniei ar putea contribui la influenţarea evoluţiei
clinice ulterioare a bolii şi mai ales, a calităţii vieţii şi nivelului de funcţionare a pacientului
respectiv. În aceste condiţii, necesitatea intervenţiei terapeutice precoce în absenţa unor rezultate
congruente, rămâne cel puţin retorică, mai ales din punct de vedere etic, de aceea fiind necesare
evaluări ulterioare în acest domeniu.
Bibliografie
1. Albus M., Hubmann W, Mohr F., Scherer J, Sobizack N, Franz U., Hecht S., Borrmann M.,
Wahlheim C., 1997 – Are there gender differences in neuropsychological performance in
patients with first-episode schizophrenia? Schizophr Res, 28(1): 39-50.
2. Cannon M., Jones P., Huttunen M.O., Tanskanen A., Huttunen T., Rabe-Hesketh S., Murray
R.M., 1999 – School performance in Finnish children and later development of schizophrenia:
a population-based longitudinal study. Arch. Gen. Psychiatry, 56(5): 457-463.
3. Craig T.J., Bromet, E.J., Fennig S., Tanenberg-Karant M., Lavelle J., Galambos N., 2000 –
Is there an association between duration of untreated psychosis and 24-month clinical
outcome in a first-admission series? Am J Psychiatry, 157(1): 60-6.
4. Cuesta M.J., Peralta V., Caro F., 1999 – Premorbid personality in psychoses. Schizophr
Bull, 25(4): 801-11.
5. Falloon I.I., Coverdale J.H., Laidlaw T.M., Merry S., Kydd R.R., Morosini P., 1998 – Early
intervention for schizofrenic disorders. Implementing optimal treatment strategies in routine
clinical services. OTP Collaborative Group. Br J Psychiatry Suppl, 172(33): 33-8.
6. Ho B.C., Andreasen N.C, Flaum M, Nopoulos P., Miller D., 2000 – Untreated initial
psychosis: its relation to quality of life and symptom remission in first-episode schizofrenia.
Am J Psychiatry, 157(5): 808-15.
16