jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Evoluţia schizofreniei mai este influenţată şi de orientarea şi motivarea personală precum şi
de sprijinul primit, sub forma asistenţei pentru refacerea capacităţilor şi pentru recuperare. Un mic
procent (în jur de 10 %) dintre pacienţi rămân sever bolnavi pe perioade îndelungate de timp. Cei
mai mulţi pacienţi nu revin niciodată la starea lor anterioară de funcţionare mintală. Cu toate
acestea, între o jumătate şi două treimi din oamenii cu schizofrenie se ameliorează semnificativ sau
recuperează, unii dintre ei complet.
Pe scurt, schizofrenia nu urmează o singură cale. Ca şi în cazul altor boli mintale şi somatice,
cursul bolii şi recuperarea din boală sunt determinate de o constelaţie de factori biologici, psihologici
şi socioculturali. Dat fiind că aceşti factori pot fi influenţaţi pozitiv şi că în prezent au devenit
disponibile noi medicamente, acum există şanse considerabile ca pacienţii să ducă o viaţă
independentă, să îşi poarte singuri de grijă şi chiar să îşi reia activitatea la locul de muncă şi în familie.
2. CONSECINŢELE SCHIZOFRENIEI
2.1 Mortalitatea
Mortalitatea persoanelor afectate de boală este de cel puţin două ori mai mare decât cea a
populaţiei generale. De vină sunt condiţiile proaste ale asistenţei instituţionale prelungite, care duc
la o incidenţă mare a tuberculozei şi a altor afecţiuni(14). Aceasta poate încă să fie o problemă
importantă. Totuşi, şi studiile recente ale pacienţilor cu schizofrenie neinstituţionalizaţi au arătat că
sinuciderea şi accidentele sunt cauzele principale de deces atât în ţările dezvoltate cât şi în cele în
curs de dezvoltare (15). Riscul de sinucidere al pacienţilor cu tulburări schizofrenice a fost estimat
ca fiind mai mare de 10% (16). Accesul restrâns la asistenţa de sănătate sau efectele secundare ale
medicamentelor antipsihotice pot, de asemenea, să determine o mortalitate crescută.
2.2 Disabilitatea socială
În tulburările mintale de tipul schizofreniei, dizabilitatea poate să afecteze funcţionarea
socială într–o serie de domenii (17), cum ar fi:
� autoîngrijirea
� performanţa profesională
� interacţiunea cu familia şi cu vecinii
� interacţiunea cu comunitatea.
2.3 Stigmatul social
Indiferent de caracteristicile reale ale unei boli mintale şi de comportamentul pacientului în
cauză, boala mintală este percepută ca un stigmat. Din procesul de stigmatizare derivă consecinţe
adverse diferite: utilizarea unui limbaj peiorativ, bariere locative sau de găsire a unui loc de muncă,
acces restrâns la serviciile sociale, şanse mai reduse de căsătorie, frecvente tratamente inadecvate şi
165