jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

schizofrenie nu au „personalităţi divizate“, iar marea majoritate a celor care au boala nu sunt
primejdioşi pentru alţii. Persoanele cu schizofrenie au o probabilitate mult mai mare de a fi victime
ale violenţei şi a infracţiunilor decât de a comite ei înşişi acte violente.
Prezentarea clinică a schizofreniei variază mult; cu toate acestea, unele din simptomele
următoare pot fi observate întotdeauna:
� Tulburarea de gândire:
dedusă de obicei din anormalităţile limbajului scris şi vorbit, cum ar fi slăbirea
asociaţiilor, digresiunile continue în vorbire, sărăcia conţinutului vorbirii şi utilizarea
unor expresii idiosincratice.
� Delirurile:
credinţe false bazate pe inferenţe incorecte despre realitate, în contradicţie cu fondul social
şi cultural al pacientului. Se pot observa adeseori idei de referinţă, control sau persecuţie.
� Halucinaţiile:
percepţii senzoriale în absenţa unor stimuli exteriori. Halucinaţiile auditive (în special
vocile) şi senzaţiile fizice bizare sunt cele mai frecvente.
� Afectul anormal:
reducerea intensităţii sau a trăirilor emoţionale precum şi răspunsuri afective inadecvate
sau incongruente din punctul de vedere al contextului comunicării.
� Perturbările comportamentului motor:
adoptarea pentru un timp îndelungat a unor poziţii bizare; scheme de mişcări repetate,
lipsite de scop; activitate intensă şi dezorganizată sau reducerea mişcărilor spontane, cu
o aparentă ignorare a mediului.
Distincţia dintre cele două categorii largi ale simptomelor pozitive şi negative a câştigat o
largă acceptare (13). Simptomele pozitive sunt acelea care par să reflecte un exces sau o
distorsionare a funcţiilor normale, iar simptomele negative sunt acelea care par să reflecte
diminuarea sau pierderea funcţiilor normale. Conceptul de schizofrenie se bazează pe patru clustere:
simptome pozitive, negative, afective (depresive) şi cognitive.
Evoluţia în timp a schizofreniei diferă considerabil de la o persoană la altă. Cei mai mulţi
pacienţi au perioade de exacerbare şi de remisiune a simptomelor, în timp ce alţii păstrează un nivel
stabil al simptomelor şi al disabilităţii, nivel care poate să fie de la moderat la sever. Majoritatea
pacienţilor au cel puţin una, adesea mai multe, recăderi după primul lor episod psihotic activ.
164