jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Ca şi celelalte antipsihotice din generaţia a doua, ziprasidona este bine tolerată, în special
datorită incidenţei scăzute a ESE (201). Spre deosebire de cele mai multe antipsihotice noi, nu s–a
constatat că ziprasidona induce creştere în greutate. Un efect secundar potenţial alarmant este
prelungirea intervalului QTc, care nu a deteminat, deocamdată, probleme cardiologice relevante
clinic. Printre celelalte efecte secundare, au fost raportate greaţă, constipaţie, somnolenţă şi
ameţeală (202–204).
H. ZOTEPINA
Zotepina a fost comparată cu diferite antipsihotice convenţionale. În general, eficacitatea ei
în tratamentul simptomelor pozitive în schizofrenia acuta a fost similară cu cea a haloperidolului
(205–208), perazinei (209, 210), tiotixenului (211), perfenazinei, propericiazinei (212) şi superioară
eficacităţii clorpromazinei (213).
Zotepina are o influenţă mai favorabilă asupra simptomatologiei negative decât
haloperidolul (205, 206, 266) şi clorpromazina (213, 267) şi egală cu cea a perazinei (209, 210).
Într–o metaanaliză a rezultatelor a şapte trialuri controlate, zotepina a fost superioară faţă de
placebo, clorpromazină şi haloperidol în privinţa suprimării simptomatologiei negative (268) şi a
simptomelor anxioas/depresive (205, 213). Într–un studiu dublu–orb, zotepina a fost egală cu
clozapina privind eficacitatea globală (95).
Zotepina are mai puţine efecte secundare extrapiramidale decât haloperidolul (214, 215).
Efectele secundare raportate includ sedarea şi hiperprolactinemia, creşterea în greutate,
hipotensiunea, convulsiile dependente de doză, ameţeala şi uscăciunea gurii (216).
I. MEDICAMENTE ÎN CURS DE DEZVOLTARE
Pe lângă antipsihoticele din generaţia a doua descrise mai sus, sunt în curs de dezvoltare
câteva noi substanţe, care sunt evaluate în prezent în trialuri clinice de faza III. Două dintre
medicamentele cele mai promiţătoare sunt aripiprazolul şi iloperidona (1).
Ia. Aripiprazolul
Aripiprazolul este un derivat de quinolonă care are afinitate mare pentru D2, dar nu şi pentru
alţi receptori izoformi ai dopaminei. Are, de asemenea, o afinitate modestă pentru receptorii 5–TH2,
dar fără vreo afinitate apreciabilă pentru receptorii D1. În mod interesant, în creier aripiprazolul are
un efect parţial agonist la nivelul autoreceptorilor dopaminergicii şi un efect antagonist la nivelul
unora din receptorii D2 postsinaptici (217, 218). Profilul preclinic al aripiprazolului sugerează că
acesta nu determină ESE, diskinezie tardivă şi hiperprolactinemie (219, 222, 223). În studiile clinice
preliminare s–a arătat că este util în ameliorarea atât a simptomelor pozitive cât şi a celor negative
din schizofreniei. Nu s–au observat ESE importante, creşteri susţinute ale prolactinei sau creşteri
semnificative în greutate (217, 218, 224).
131