jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

În studiile controlate în alte tulburări psihotice, risperidona a fost eficientă terapeutic în
tulburarea schizoafectivă şi în tulburarea bipolară (maniacală) (149, 158, 168). Administrarea
risperidonei a fost, de asemenea, benefică în trialurile controlate în simptomele comportamentale şi
psihologice ale demeneţei (BPSD), comportamentul disruptiv la copiii cu retardare mintală şi cu
tulburări pervazive ale dezvoltării (167–175), într–un mic trial controlat în tulburarea Tourette (176)
şi ca augmentare a inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în tulburarea obsesiv
compulsivă refractară (178). Au fost raportate rezultate negative ale tratamentului cu doze mai mari
de risperidonă în tulburarea Parkinson (înrăutăţirea simptomelor motorii) (179), în tulburarea
depresivă (180) şi dependenţa de cocaină (177).
Există un risc dependent de doză în apariţia ESE şi de creştere a nivelurilor plasmatice ale
prolactinei la pacienţii trataţi cu risperidonă cu toate că ESE au fost constatate ca fiind comparabile
cu placebo la o doză sub cea de 6 mg pe zi (181–184). Risperidona induce, de asemenea, insomnie,
creştere moderată în greutate şi hipotensiune (185, 186).
Recent a fost dezvoltată o formulă cu durată lungă de acţiune a risperidonei (injecţii cu
microsfere), pentru tratamentul de întreţinere al pacienţilor cu schizofrenie. Până acum, în revistele
de specialitate, nu au fost raportate date privind eficacitate şi siguranţa acestei formule.
F. SERTINDOL
Eficacitatea sertindolului în schizofrenie a fost comparabilă cu cea a haloperidolului (187–
189) şi superioară faţă de cea a placebo (187, 190). Sertindolul comparativ cu haloperidolul a
determinat ameliorări mai semnificative ale simptomelor negative (187, 188). Nu există date
controlate cu privire la eficacitatea sa în alte tulburări psihotice. Incidenţa ESE în tratamentul cu
sertindol a fost semnificativ mai mică decât în tratamentul cu haloperidol (187–189). Celelalte
efecte adverse frecvent raportate includ congestia nazală, vertijul, uscăciunea gurii şi ejacularea
anormală (191, 192).
Efectul secundar cel mai sever al sertindolului este prelungirea intervalului QTc la unii
pacienţi (ceea ce constituie o posibilă relaţie cu moartea subită), care a deteminat suspendarea
temporară a marketingului sertindolului.
G. ZIPRASIDONA
În exacerbările acute de schizofrenie, ziprasidona a fost superioară faţă de placebo (194,
195) şi a manifestat eficacitate similară cu cea a haloperidolului (196). Ziprasidona nu a fost mai
eficientă decât haloperidolul în reducerea simtpomelor negative, pozitive şi afective ale
schizofreniei (196). Ziprasidona este disponibilă, de asemenea, într–o formulare injectabilă
intramusculară pentru controlul agitaţiei acute (198, 199); într–o comparaţie dublu–orb cu
haloperidolul i.m., ziprasidona a fost mai eficientă şi mai bine tolerată (197).
Ziprasidona a prezentat, de asemenea, o bună eficacitate în studiile controlate la pacienţii
schizoafectivi (196) şi la copiii şi adolescenţii cu sindrom Tourette (200).
130