jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Olanzapina este disponibilă, de asemenea, sub formă de tablete cu dizolvare rapidă; recent, a
devenit disponibilă formula injectabilă a olanzapinei. În trialul dublu–orb controlat placebo în
managementul agitaţiei acute din schizofrenie, olanzapina parenterală a fost superioară faţă de
placebo precum şi la fel de eficientă ca haloperidolul, cu debut mai rapid al acţiunii (193). Pacienţii
trataţi cu olanzapină au semnificativ mai puţine ESE şi nu au distonie acută. La pacienţii cu manie
bipolară şi agitaţie acută, olanzapina a fost superioară faţă de placebo, fiind eficientă mai rapid
decât lorazepamul (194).
D. QUETIAPINA
În tratamentul pacienţilor cu exacerbare acută a schizofreniei, quetiapina a fost mai eficientă
decât placebo (133–135) şi la fel de eficientă ca medicamentele antidopaminergice, cum ar fi
haloperidolul (136–138) şi clorpromazina (139). Quetiapina nu a fost superioară haloperidolului şi
clorpromazinei în privinţa influenţării simptomelor negative (136, 137, 139, 264), dar a fost mai
eficientă decât haloperidolul şi risperidona în reducerea simptomatologiei depresive (136). În două
trialuri controlate quetiapina a fost apreciată ca fiind mai eficientă decât haloperidolul în
tratamentul disfuncţiei cognitive (264, 265). Până acum nu sunt trialuri controlate publicate privind
eficacitatea Quetiapinei în alte indicaţii. Riscul de inducere a simptomelor extrapiramidale nu a fost
mai mare decât cu placebo (140).
Celelalte efecte secundare ale Quetiapinei includ ameţeala şi hipotensiunea, precum şi
creşterea în greutate şi creşterea tranzitorie a enzimelor hepatice. Cataracta a fost raportată în
studiile pe animale, dar nu a fost confirmată în utilizarea clinică (141).
E. RISPERIDONA
Risperidona a fost testată în câteva trialuri multicentrice, la pacienţi diagnosticaţi cu
schizofrenie acută şi cronică. La pacienţii cu exacerbare acută a schizofreniei, risperidona a
prezentat o eficacitaate similară cu aceea a haloperidolului, perfenazinei, zuclopentixolului,
levomepromazinei, olanzapinei, clozapinei şi amisulpridului (49, 93, 96, 99, 123, 142, 158). În două
studii, risperidona a fost mai puţin eficientă decât clozapina (85, 98) şi într-unul trial a fost
inferioară amisulpridului în privinţa anumitor variabile (159). Mai mult, în ceea ce priveşte
reducerea simptomelor negative, afective şi cognitive, risperidona a fost superioară antipsihoticelor
convenţionale cum ar fi haloperidolul, levomepromazina, tioridazina şi zuclopentixolul şi în cele
mai multe comparaţii a fost egal cu alte antipsihotice din generaţia a doua – clozapina, olanzapina şi
amisulpridul (49, 97, 143, 144, 148, 149, 152, 155, 157, 158, 160–166). Dintr–un total de 26 de
studii, numai 4 studii au demonstrat eficienţa mai scăzută a risperidonei comparativ cu olanzapina,
clozapina şi haloperidolul în reducerea simptomelor negative, afective şi cognitive (85, 123, 167).
129