jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

Experienţa subiectivă şi răspunsul la tratamentele anterioare, relevate de o revizuire atentă a
istoricului medical al pacientului, pot să contribuie semnificativ la procesul de selecţie şi pot să
rezulte într–o acceptare mai bună a medicaţiei.
Un element major al procesului de elaborare a deciziei sunt regulile sistemelelor specifice de
asistenţă a sănătăţii şi de asigurări, pentru că ele determină disponibilitatea medicamentelor la
diferitele niveluri ale asistenţei de sănătate; regulile învechite sau lipsa fondurilor pentru asistenţa
de sănătate pot să împiedice pacientul să primească tratamentul cunoscut ca acţionând cel mai bine
pentru el.
V. Răspunsul terapeutic insuficient şi terapia de întreţinere
Una din problemele managementului tulburărilor psihotice este numărul mare de pacienţi a
căror boală nu răspunde suficient de bine la tratamentul antipsihotic ([„rezistenţa la tratament“
(15)]. Recomandările cu privire la durata administrării unui anumit tratament se întind de la 2–4
săptămâni la câteva luni (16) Unii sugerează că absenţa oricărei reduceri a severităţii simptomelor
în primele două săptămâni de tratament indică faptul că pacientul nu se va ameliora de loc (16). Un
răspuns întârziat se poate expecta în recăderile bolii la pacienţii cu evoluţie cronică a schizofreniei
sau atunci când există un istoric de răspuns nesatisfăcător la tratament în trecut (17). Antipsihoticele
din generaţia a doua trebuie luate în considerare în cazurile de rezistenţă terapeutică la alte
medicamente. Schimbarea tratamentului nu este necesară doar în cazurile în care există control
insuficient al simptomelor: pacienţii care găsesc că le este greu să tolereze efectele secundare ale
unui anumit medicament trebuie de asemenea incluşi printre aceia la care trebuie aplicate
tratamente diferite (16).
Tratamentul antipsihotic continuă natural dincolo de faza acută, în fazele de stabilizare şi de
menţinere (întreţinere). Scopurile tratamentului prelungit sunt de a asigura că nivelul de funcţionare
şi calitatea vieţii pacientului se menţin sau se ameliorează, în timp ce simptomele sunt controlate iar
efectele secundare sunt evitate (5).
În cazul apariţiei unor simptome noi, de ex., simptome negative sau depresive, poate fi luată
în considerare schimbarea medicamentului sau o strategie adjuvantă. În urma primului episod de
boală, de obicei se recomandă o perioadă de un an de tratament de continuare. La pacienţii cu
episoade multiple, perioada de întreţinere este mai lungă; în astfel de cazuri se recomandă să se
continue utilizarea tratamentului antipsihotic timp de cinci ani după dispariţia simptomelor
psihotice (3).
123