jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

familia pacientului, formularea planurilor de tratament pe termen scurt şi lung, asigurarea asistenţei
adecvate de menţinere şi urmărire a pacientului în comunitate şi adaptarea scopurilor tratamentului
în contextul comunităţii în care are loc tratamentul.
II. Tulburările psihotice acute
Cu toate că, în termeni generali, ne referim la „tulburări psihotice acute“, care includ orice
condiţie cu elemente psihotice 1 , lucrarea nostră este axată, în primul rând, asupra managementului
schizofreniei acute sau al tulburării schizoafective, deoarece acestea sunt condiţii în care
antipsihoticele din a doua generaţie au fost studiate cel mai intensiv. Ori de câte ori este aplicabil,
ne referim, de asemenea, şi la rezultatele trialurilor farmaco-clinice controlate în alte tulburări
psihotice acute, cum ar fi tulburările comportamentale şi psihotice din demenţă, tulburările
dispoziţiei, tulburările pervazive ale dezvoltării şi comportamentul disruptiv al copiilor, şi psihozele
din evoluţia altor boli cum ar fi boala Parkinson şi tulburarea Gilles de la Tourette.
Există, cu toate acestea, puţine trialuri dublu–orb, studii deschise şi raportări de cazuri în
ceea ce priveşte eficacitatea şi siguranţa tratamentului antipsihotic în tulburările simptomatice şi
organice, deliriumul, tulburările psihotice induse de substanţe şi tulburările delirante.
III. Managementul stărilor psihotice acute
Decizia de a institui orice tratament trebuie să fie precedată de o evaluare amănunţită a
pacientului. Examinarea trebuie să includă evaluarea riscului comportamentului potenţial violent
sau suicidar şi consecinţele previzibile ale întârzierii tratamentului. Dat fiind că nu există teste
definitive pentru evaluarea tulburărilor psihotice acute, diagnosticul trebuie să se bazeze pe
evaluarea comprehensivă a istoricului, simptomelor şi semnelor clinice.
Dat fiind că intervalul de timp dintre debutul simptomelor psihotice şi primul tratament
(=durata psihozei netratate) este invers proporţional cu rapiditatea răspunsului terapeutic iniţial, cu
calitatea răspunsului terapeutic şi cu severitatea simptomelor negative, este justificat ca în unele
cazuri să se înceapă tratamentul farmacologic chiar dacă nu a fost realizat un diagnostic categorial
specific. Această decizie ajută de obicei, de asemenea, să se facă faţă şi simptomelor asociate care
se întâlnesc în psihoza acută, ca de ex., anxietatea.
Tratamentul precoce este justificat, de asemenea, de necesitatea de a reduce riscul la
sinucidere sau la violenţă, de a evita consecinţele sociale devastatoare ale schizofreniei în termenii
rejecţiei de către comunitate şi reintegrarea dificilă ulterioară în comunitate.
1 Simptomele psihotice ţintă din cursul fazei acute a tratamentului sunt, tipic, simptome pozitive (deliruri, halucinaţii,
gândire dezorganizată, excitaţie, agitaţie, agresivitate, tulburări comportamentale), simptome negative (afect aplatizat,
retragere emoţională sau socială, apatie, avoliţie, alogie) şi simptome afective (anxietate, depresie). Aceste simptome nu
se limitează numai la schizofrenie, ele sunt comune, de asemenea, şi în alte tulburări şi condiţii psihiatrice (9).
120