jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

În sindromul Kluver-Bucy (ablaţia bilaterală a amigdalei şi, uneori, şi a cortexului temporolimbic)
animalele nu mai pot identifica obiectele ca fiind potrivite sau nepotrivite pentru a satisface
pulsiunile hipotalamice. Obiectele ce evocă frica sau atacul îşi pierd semnificaţia, animalele
devenind placide şi supuse. Surprinzător, ablaţia bilaterală a amigdalei la maimuţe blânde, bine
dresate, a condus la creşterea agresivităţii. Efectul amigdalectomiei asupra agresivităţii ar determina
modificarea patternurilor achiziţiilor anterioare care leagă stimulii cu răspunsul agresiv; astfel,
agresiunea nu mai este declanşată sau supresată adecvat experienţei.
Cortexul prefrontal
Cortexul prefrontal integrează aferenţele din lumea exterioară, statusul mediului intern şi
recunoaşterea obiectelor relevante pentru pulsiuni, cu regulile sociale şi experienţele anterioare
privind recompensa şi pedeapsa.
Leziunile cortexului prefrontal, mai ales orbito-medial, se asociază cu răspunsuri emoţionale
reflexe, superficiale, cu impulsivitate şi iritabilitate. La multe cazuri de criminali s-au raportat
anomalii ale structurilor frontale, la explorările imagistice structurale şi funcţionale. Tot la
criminali, studiile psiho-fiziologice au relevat o disfuncţie predominant la nivelul emisferei stângi
(o creştere a activităţii cu unde lente în bandă delta pe derivaţiile stângi temporo-frontale, asimetrii
ale conductanţei pielii, câmpuri vizuale divizate).
Pacienţii cu episoade violente repetate prezintă reducerea metabolismului în cortexul
temporal şi prefrontal (Volkow, 1995), girusul parietal superior, girusul angular stâng şi corpul
calos şi o cantitate mai mică de substanţă cenuşie prefrontală (Raine, 2000).
Neurochimia agresivităţii
Serotonina
Investigaţiile recente asupra relaţiei serotoninei cu agresiunea s-au concentrat pe agenţii ce
acţionează specific pe subtipurile de receptori serotoninici. Buspirona (agonist 5-HT1A) produce o
eliberare crescută a prolactinei atunci când este administrată intravenos voluntarilor sănătoşi. Acest
efect este blocat de antagoniştii neselectivi ai receptorilor 5-HT într-o manieră proporţională cu doza.
Răspunsul prolactinei la buspironă este invers proporţional cu nivelul de iritabilitate la pacienţii cu
tulburări de personalitate. Aceste constatări sugerează că sensibilitatea scăzută a receptorilor 5-HT1A
poate fi legată de anumite aspecte ale comportamentului agresiv.
Delincvenţii juvenili prezintă o scădere a legării plachetare de serotonină (Blumensohn,
1995). Criminalii şi sinucigaşii au nivele LCR scăzute de acid 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA) – un
metabolit al serotoninei, acesta reprezentând un marker atât pentru riscul suicidar, cât şi pentru
comportamentul agresiv.
115