jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

sistemul nervos central (acidul 5 hidroxi-indolacetic este produsul de degradare a serotoninei)
(Buligescu, 1999).
Nu s-a înregistrat însă o creştere semnificativă a efectelor serotoninei.
7. Conceptul alterării metabolismului energetic cerebral
Cel mai important combustibil cerebral este glucoza, dar pot fi utilizate şi cetonele. În
stadiile avansate de insuficientă hepatică, gluconeogeneza este mult deprimată, ceea ce determină
hipoglicemie, uneori cauzatoare de comă.
Se adaugă hiperamoniemia care, în moduri multiple, inhibă funcţionarea ciclului Krebs (vezi
conceptul intoxicaţiei amoniacale).
Rezultatul este scăderea cantitătii de ATP furnizată în sistemul nervos central.
8. Conceptul stresului oxidativ şi nitrosativ
Speciile reactive de oxigen (SRO) acţionează şi ca modulatori ai activităţii neuronale,
inclusiv la nivelul transmiterii sinaptice. Când se acumulează în cantităţi mari (consum cronic de
etanol, metabolizări îndelungate ale xenobioticelor hepatotoxice, procese inflamatorii cronice), SRO
declanşează stresul oxidativ, care determină perturbări ale transmisiei sinaptice.
În acest sens, s-a demonstrat că inhibarea transmiterii sinaptice la nivelul hipocampului, prin
H2O2, este urmată de hiperexcitabilitate electrică atunci când H2O2 este îndepărtat.
Explicaţie: expunerea neuronilor la H2O2 determină activarea receptorului NMDA, normal
„silenţios”, posibil prin inhibarea redox-senzitivă a captării glutamatului.
Când se restabileşte transmiterea sinaptică, prin îndepărtarea H2O2, activarea prealabilă a
receptorului NMDA conduce, în continuare, la generarea SRO şi la injurii oxidative consecutive.
Aceste observaţii demonstrează existenta unei bucle fiziopatologice care contribuie la
disfuncţiile neurologice cu aspect degenerativ care însoţesc stresul oxidativ – inclusiv encefalopatia
etanolică şi ischemia cerebrală (Avshalumov şi colab., 2002).
Activarea subtipului NMDA de glutamat-receptori determină creşterea concentraţiei
intracelulare de Ca 2+ , care iniţiază mai multe procese calciu-dependente, inclusiv formarea oxidului
nitric (NO).
Oxidul nitric este o moleculă gazoasă foarte reactivă, foarte rapid difuzibilă şi cu o durată de
viată foarte scăzută.
Studii recente demonstrează creşterea expresiei sintezei oxidului nitric (NOS) în neuroni şi
captarea crescută a L-argininei (precursorul obligatoriu al NO), atât în EH acută, cât şi în EH cronică.
Hiperamoniemia asociată disfuncţiei hepatice severe determină şi creşterea concentraţiei de
NO, cu alterări consecutive ale memoriei şi edem cerebral acut, evidenţiabile mai ales în EH acută
(Rao, 2002).
110