jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...
jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ... jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...
- mercaptanii (metanetiolul şi dimetildisulfida) sunt tiol-alcooli cu acţiune toxică, rezultaţi prin catabolizarea în colon a aminoacizilor sulfuraţi. Acţiuni patologice: blocarea enzimelor din ciclul ureogenetic, cu acumulare secundară de amoniac şi/sau interferarea activitătii ATPazei Na + /K + . - fenolii rezultă din catabolismul tirozinei şi fenilalaninei, alături de aminele neurotoxice (tiramina, octopamina şi feniletanolamina ), care vor acţiona ca neurotransmiţători falşi. 4. Conceptul falşilor neurotransmiţători (FISCHER-BALDESSARINI) Alături de conceptul intoxicaţiei amoniacale, reprezintă o teorie dominantă în explicarea producerii EH. În EH, se instalează, iniţial, un dezechilibru între neurotransmiţătorii adevăraţi: scade foarte mult concentraţia de dopamină şi cresc concentraţiile de noradrenalină, substanţă P şi GABA. Ulterior, se sintetizează neurotransmiţători falşi. a. Insuficienţa dopaminergică poate fi explicată pornind de la dezechilibrul între aminoacizii cu catenă laterală şi cei aromatici, observat la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică. Se acumulează aminoacizii aromatici (fenilalanină, triptofan, tirozină) prin creşterea catabolismului hepatic indus de glucagon. În paralel, scade concentraţia aminoacizilor cu lanţuri laterale (leucină, izoleucină, valină), prin metabolizarea periferică indusă de insulină. Prin dezechilibrul dintre cele două tipuri de aminoacizi, se ajunge la o creştere a concentraţiei de fenilalanină în creier, care inhibă tirozin 3 hidroxilaza, enzimă cheie din lanţul de sinteză a catecolaminelor � scade concentraţia de dopamină � cresc eliberările de prolactină (normal, dopamina inhibă descărcarea de prolactină). Tot din tirozină, prin căi biochimice anormale, se sintetizează tiramină, octopamină, feniletanolamina şi alţi compuşi care intră în competiţie cu catecolaminele, la nivelul receptorilor. Există şi contraargumente pentru această teorie: - la necropsia decedaţilor prin EH nu s-a decelat reducerea catecolaminelor cerebrale; - injectarea de octopamină la animalele de laborator determină scăderea severă a catecolaminelor cerebrale, dar nu apar tulburări de vigilenţă; - la pacienţii cu EH trataţi cu aminoacizi cu catenă laterală (ramificată) nu apare un efect benefic semnificativ (Als-Nielsen şi colab., 2003). b. Noradrenalina (NA) se găseşte în concentraţii crescute la bolnavii cu insuficienţă hepatică. Totuşi, creşterile concentraţiilor NA nu sunt concordante cu scăderea rezistentei vasculare periferice, observată la cirotici, fapt care a ridicat ipoteza acumulării unei substanţe endogene vasodilatatoare. Ipoteza a fost confirmată prin descoperirea substanţei P, secretată la nivelul tractului gastro-intestinal şi care scapă de degradarea hepatică, datorită shunturilor porto-sistemice din hipertensiunea portală. 108
c. GABA (acid gamma aminobutiric) este principalul inhibitor al neurotransmiterii crebrale. Fiziologic, GABA este sintetizat de flora intestinală şi detoxificat la nivel hepatic: amoniacul în exces se combină cu alfa cetoglutaratul, pe care „îl fură” din ciclul Krebs, cu formare de glutamat. O parte din glutamat se transformă în GABA, la nivel mitocondrial. Restul glutamatului este convertit, în prezenta glutamat dehidrogenazei, în glutamină. Separat, GABA poate reintra în ciclul Krebs, prin intermediul unui shunt mitocondrial. Aceste procese au loc la nivel hepatic şi neuronal. Sinteza excesivă hepatică indusă de surplusul de amoniac, face ca GABA excedentar să traverseze bariera hemato-meningeală şi să se fixeze pe receptorii postsinaptici. Receptorii GABA postsinaptici prezintă densitate crescută în EH, fapt care explică, parţial, fenomenele neuroinhibitorii din EH. 5. Conceptul benzodiazepinelor Studiat întotdeauna în conexiune cu acţiunea GABA, pentru că pe receptorii GABA există un situs pentru benzodiazepine. La cirotici, a fost observată o mare sensibilitate fată de acţiunea centrală a benzodiazepinelor, dar tratamentul cu antagonişti ai benzodiazepinelor nu a determinat o ameliorare a dezordinilor neurologice din EH. Aceasta s-ar putea explica prin existenta unui ligand benzodiazepin-like, prezent numai în EH, care poate să deplaseze benzodiazepinele administrate de pe situsul receptorial. O observaţie foarte interesantă tine de metaboliţii hemoglobinei: hemina şi protoporfirina IX. S-a demonstrat că aceştia interacţionează cu situsul benzodiazepinelor de pe receptorii GABA şi accentuează transmiterea sinaptică inhibitorie, într-o manieră similară cu diazepamul şi zolpidemul (Ruscito şi colab., 2003). Deci hemina şi protoporfirina IX sunt porfirine neuroactive, capabile să acţioneze ca liganzi endogeni pe locusul benzodiazepinelor de pe receptorii GABA. Acumularea acestor porfirine în situaţii patologice reprezintă un nou mecanism potenţial pentru manifestările centrale ale EH. În acest sens, pledează faptul că tratarea pacienţilor cu EH cu flumazemil (antagonist benzodiazepinic) determină reversibilitatea simptomelor din EH la mulţi pacienţi (Ruscito şi colab., 2003). 6. Conceptul serotoninergic Serotonina este neurotransmiţătorul care, la nivelul sistemului reticulat activator ascendent (SRAA), determina o reacţie de trezire corticală, având deci rol esenţial în menţinerea stării de conştienţă, a reglării temperaturii corpului, dispoziţiei, ciclului somn-veghe şi în perceperea durerii. Precursorul serotoninei este triptofanul, care este crescut în EH. În schimb, concentraţia de serotonină este doar discret crescută. Aceasta presupune un turn-over crescut pentru serotonină, fapt confirmat de concentraţiile de 2-4 ori mai mari decât normalul ale acidului 5 hidroxi-indolacetic, în 109
- Page 61 and 62: În plus, depresia este corelată c
- Page 63 and 64: 21. Juhlin, L., 1981 - Recurrent ur
- Page 65 and 66: DEPRESIA ŞI EPILEPSIA G. Bădescu,
- Page 67 and 68: Rolul GABA în depresie - un defici
- Page 69 and 70: menţionează 25 % simptome psihiat
- Page 71 and 72: 10. Kanner, A.M., Palac, S., 2000 -
- Page 73 and 74: De la descoperirea primului antidep
- Page 75 and 76: Tratamentul de lungă durată cu am
- Page 77 and 78: Tachikininele produc fenomenul de
- Page 79 and 80: Hiperactivitatea locomotorie şi mo
- Page 81 and 82: Efectele secundare în sfera sexual
- Page 83 and 84: 15. Saria A., 1999 - The tachykinin
- Page 85 and 86: Termenul de neuropsihoendocrinologi
- Page 87 and 88: Atât pacienţii depresivi cât şi
- Page 89 and 90: Bibliografie selectivă 1. Agid, O.
- Page 91 and 92: TRATAMENTUL CU SERTRALINĂ ÎN TULB
- Page 93 and 94: În cel de-al doilea lot, a existat
- Page 95 and 96: EFECTUL SEDATIV ŞI ALTERAREA PERFO
- Page 97 and 98: La doze terapeutice, clorfeniramina
- Page 99 and 100: arierei hematoencefalice de către
- Page 101 and 102: decât pentru loratadină, fără d
- Page 103 and 104: viteză de 95 km/h, reprezintă o c
- Page 105 and 106: 6. Hindmarch, I., Shamsi, Z., 1999
- Page 107 and 108: 35. Tashiro, M., Mochizuki, H., Iwa
- Page 109 and 110: În insuficienţa hepatică cronic
- Page 111: În hiperamoniemia moderată cronic
- Page 115 and 116: Iată deci cum factori diferiţi, c
- Page 117 and 118: Perspectiva psihosocială Buss - 19
- Page 119 and 120: În sindromul Kluver-Bucy (ablaţia
- Page 121 and 122: Bibliografie selectivă 1. Allen, T
- Page 123 and 124: International Journal for Postgradu
- Page 125 and 126: familia pacientului, formularea pla
- Page 127 and 128: Participarea familiei trebuie să i
- Page 129 and 130: VI. Antipsihoticele convenţionale:
- Page 131 and 132: Chiar dacă toate aceste medicament
- Page 133 and 134: ezistenţi la tratament (19, 35, 36
- Page 135 and 136: În studiile controlate în alte tu
- Page 137 and 138: Ib. Iloperidona Iloperidona este un
- Page 139 and 140: 9. American Psychiatric Association
- Page 141 and 142: 42. Casey DE. Side effects profiles
- Page 143 and 144: 67. von Fischer-Cornelssen K, Ferne
- Page 145 and 146: 93. Klieser E, Lehmann E, Kinzler E
- Page 147 and 148: 121. Beasley Jr CM, Hamilton SH, Cr
- Page 149 and 150: schizophrenia presenting psychotic
- Page 151 and 152: 168. Segal J, Berk M, Brook S. Risp
- Page 153 and 154: 192. Hale AS. A review of the safet
- Page 155 and 156: 215. Hori M, Suzuki M, Shiraishu H,
- Page 157 and 158: 240. Honigfeld G, Patin J. A two-ye
- Page 159 and 160: 266. Barnas C, Stuppaeck CH, Miller
- Page 161 and 162: I. Strategii de comunicare 1. COMUN
- mercaptanii (metanetiolul şi dimetildisulfida) sunt tiol-alcooli cu acţiune toxică, rezultaţi<br />
prin catabolizarea în colon a aminoacizilor sulfuraţi. Acţiuni patologice: blocarea<br />
enzimelor din ciclul ureogenetic, cu acumulare secundară <strong>de</strong> amoniac şi/sau interferarea<br />
activitătii ATPazei Na + /K + .<br />
- fenolii rezultă din catabolismul tirozinei şi fenilalaninei, alături <strong>de</strong> aminele neurotoxice<br />
(tiramina, octopamina şi feniletanolamina ), care vor acţiona ca neurotransmiţători falşi.<br />
4. Conceptul falşilor neurotransmiţători (FISCHER-BALDESSARINI)<br />
Alături <strong>de</strong> conceptul intoxicaţiei amoniacale, reprezintă o teorie dominantă în explicarea<br />
producerii EH.<br />
În EH, se instalează, iniţial, un <strong>de</strong>zechilibru între neurotransmiţătorii a<strong>de</strong>văraţi: sca<strong>de</strong> foarte<br />
mult concentraţia <strong>de</strong> dopamină şi cresc concentraţiile <strong>de</strong> noradrenalină, substanţă P şi GABA.<br />
Ulterior, se sintetizează neurotransmiţători falşi.<br />
a. Insuficienţa dopaminergică poate fi explicată pornind <strong>de</strong> la <strong>de</strong>zechilibrul între aminoacizii<br />
cu catenă laterală şi cei aromatici, observat la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică. Se<br />
acumulează aminoacizii aromatici (fenilalanină, tript<strong>of</strong>an, tirozină) prin creşterea catabolismului<br />
hepatic indus <strong>de</strong> glucagon. În paralel, sca<strong>de</strong> concentraţia aminoacizilor cu lanţuri laterale (leucină,<br />
izoleucină, valină), prin metabolizarea periferică indusă <strong>de</strong> insulină. Prin <strong>de</strong>zechilibrul dintre cele<br />
două tipuri <strong>de</strong> aminoacizi, se ajunge la o creştere a concentraţiei <strong>de</strong> fenilalanină în creier, care<br />
inhibă tirozin 3 hidroxilaza, enzimă cheie din lanţul <strong>de</strong> sinteză a catecolaminelor � sca<strong>de</strong><br />
concentraţia <strong>de</strong> dopamină � cresc eliberările <strong>de</strong> prolactină (normal, dopamina inhibă <strong>de</strong>scărcarea<br />
<strong>de</strong> prolactină).<br />
Tot din tirozină, prin căi biochimice anormale, se sintetizează tiramină, octopamină,<br />
feniletanolamina şi alţi compuşi care intră în competiţie cu catecolaminele, la nivelul receptorilor.<br />
Există şi contraargumente pentru această teorie:<br />
- la necropsia <strong>de</strong>cedaţilor prin EH nu s-a <strong>de</strong>celat reducerea catecolaminelor cerebrale;<br />
- injectarea <strong>de</strong> octopamină la animalele <strong>de</strong> laborator <strong>de</strong>termină scă<strong>de</strong>rea severă a<br />
catecolaminelor cerebrale, dar nu apar tulburări <strong>de</strong> vigilenţă;<br />
- la pacienţii cu EH trataţi cu aminoacizi cu catenă laterală (ramificată) nu apare un efect<br />
benefic semnificativ (Als-Nielsen şi colab., 2003).<br />
b. Noradrenalina (NA) se găseşte în concentraţii crescute la bolnavii cu insuficienţă<br />
hepatică. Totuşi, creşterile concentraţiilor NA nu sunt concordante cu scă<strong>de</strong>rea rezistentei vasculare<br />
periferice, observată la cirotici, fapt care a ridicat ipoteza acumulării unei substanţe endogene<br />
vasodilatatoare. Ipoteza a fost confirmată prin <strong>de</strong>scoperirea substanţei P, secretată la nivelul<br />
tractului gastro-intestinal şi care scapă <strong>de</strong> <strong>de</strong>gradarea hepatică, datorită shunturilor porto-sistemice<br />
din hipertensiunea portală.<br />
108