jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

În hiperamoniemia moderată cronică, factorul cheie este creşterea fluxului prin calea
serotoninergică, determinată de creşterea transportului aminoacizilor neutri voluminoşi (de tip
triptofan) prin bariera hematoencefalică, accentuată de dezechilibrul aminoacizilor plasmatici din
EH. (vezi conceptele serotoninergic şi conceptul sinergic). Transportul este stimulat de glutamină,
aflată în exces, prin detoxifierea amoniacului.
În hiperamoniemia acută se adaugă implicarea receptorilor NMDA, glutamatului, oxidului
nitric şi GMPc.
Date recente indică faptul că dezvoltarea axonală este afectată de amoniac şi poate fi
normalizată în vitro, prin suplimentarea aportului de creatină în culturile de celule cerebrale. Acest
aspect reconfirmă valabilitatea ipotezei mai vechi, potrivit căreia hiperamoniemia exercită un efect
negativ asupra metabolismului energetic al creierului, inclusiv în perioada de dezvoltare, ceea ce
poate determina retardare mentală (Bachmann, 2002).
Concluzii: hiperamoniemia îşi exercită efectele neurotoxice în primul rând la nivelul
astrocitelor. Se ştie că aceste componente ale tesutului glial participa intens la fluxul electroliţilor,
apei şi substanţelor nutritive între neuroni şi mediul extracelular şi, în acelaşi timp, reglează
structura matrixului extracelular, ca răspuns la activitatea neuronală. În plus, intervin şi în scăderea
vitezei de transmitere sinaptică şi în fagocitoză. Prin detoxifierea amoniacului, astrocitele se încarcă
cu glutamină, compus osmotic activ, explicându-se astfel, parţial, instalarea edemului cerebral din
EH. Efect convergent, în acest sens au şi:
- injuriile primare ale astrocitelor, ca urmare a acumulării de toxine, imposibil de
detoxificat la nivel hepatic;
- alterarea permeabilităţii barierei hematoencefalice;
- inhibarea ATPazei Na + /K + prin deficit de ATP şi acumularea unor toxice cu acţiune
digoxin-like (Buligescu).
Există însă şi păreri potrivit cărora volumul ţesutului glial creşte datorită hiperplaziei
astrocitelor care încearcă să menţină homeostazia neuronală în condiţii de agresiune.
3. Conceptul sinergic (ZIEVE)
Se consideră că la acţiunea toxică a amoniacului se adaugă şi acţiunea toxică a acizilor graşi
cu lanţuri scurte, mercaptanilor, aminelor şi fenolilor.
- acizii graşi cu lanţuri scurte sunt sintetizaţi de bacteriile colonului, se absorb în circulaţia
portală şi apoi sunt metabolizaţi în ficat. S-a demonstrat creşterea concentraţiei lor în
serul bolnavilor cu ciroza hepatică, fără a se putea demonstra o corelaţie semnificativă
între severitatea EH şi concentraţia lor plasmatică. Toxicitatea cerebrală a fost dovedită
după injectarea lor intravenoasă sau intraperitoneală.
107