jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

substrate esenţiale ale ciclului Krebs. Deci, amoniacul scade activitatea cerebrală a
ciclului Krebs. In acest sens, la PET (tomografia cu emisie de pozitroni), s-a evidenţiat
o creştere a metabolizării cerebrale a amoniacului. Aceasta se corelează cu creşterea
amoniacului şi glutaminei din LCR (Buligescu,1999).
- excesul de amoniac deprima fluxul sanguin cerebral şi consumul cerebral de glucoză
în cadrul ciclului Krebs, fenomen care agravează disfuncţionalitatea ciclului Krebs.
- hiperamoniemia determina alterarea permeabilităţii mitocondriale a astrocitelor. Această
alterare de permeabilitate mitocondrială este un proces dependent de Ca 2+ şi constă în
deschiderea unui „pore” din membrana internă mitocondrială, care conduce la colapsul
gradientului ionic dintre mitocondrii şi citosol şi, în final, la disfuncţia mitocondrială
(Rama Rao şi colab., 2003).
Mulţi dintre factorii care favorizează alterarea permeabilităţii mitocondriale sunt
cunoscuţi a fi implicaţi în producerea EH : speciile reactive de oxigen (ROS), Ca 2+ ,
oxidul nitric, pH-ul alcalin, glutamina.
S-a demonstrat recent că tratarea unor culturi de astrocite şi neuroni de şoarece cu
NH4Cl (5mM) determină disiparea potenţialului membranar mitocondrial (delta(psi)m).
Acelaşi rezultat a fost obţinut prin tratarea aceloraşi culturi cu amoniac, efectul fiind
blocat de ciclosporina A, cunoscută a fi compus protector împotriva hiperamoniemiei
(Rama Rao şi colab., 2003).
Concluzie: alterarea permeabilităţii mitocondriale reprezintă o componentă
etiopatogenică importantă a EH însoţită de hiperamoniemie.
- creşterea concentraţiei de amoniac determină şi creşterea numărului de receptori
benzodiazepinici de tip periferic la nivelul membranei externe mitocondriale a
astrocitelor, fenomen urmat de creşterea sintezei şi a descărcării de neurosteroizi din
mitocondriile astrocitelor.
Anumiţi neurosteroizi: tetrahidroprogesteronul (THP) şi tetrahidrodeoxicorticosteronul
(THDOC) sunt agonişti puternici ai complexului receptorial GABA, unde exista situsuri specifice
de legare pentru neurosteroizi, diferite de situsurile pentru benzodiazepine şi barbiturice.
Concentraţiile de THP şi THDOC au fost găsite crescute la şoarecii cu insuficienţă hepatică
acută, iar când THP şi THDOC au fost injectate la şoareci normali, au fost obţinute sedarea şi
modificări astrocitare de tip Alzheimer II la nivel cortical, striatal şi hipotalamic.
Fiecare din aceste efecte directe sau indirecte asupra sistemului de neurotransmisie
GABA-ergic are potenţial inhibitor şi explică, în parte, manifestările clinice ale EH (Jones, 2002).
Şi din punct de vedere fiziopatologic trebuie făcută diferenţa între hiperamoniemia cronică
moderată şi creşterile acute ale concentraţiei de amoniac.
106