jurnalul român de psihofarmacologie romanian journal of ...

(Valk et al, 1997). Utilizarea fexofenadinei este de asemenea permisă, în condiţiile în care într-un
studiu la personal de zbor nu a afectat performanţele psihomotorii şi cognitive, utilizând teste
complexe AVT şi CogScreen-AE cu evaluare neuropsihologică (Bower et al, 2001). În plus,
fexofenadina nu are efecte sedative nici la doze supraterapeutice (Hindmarch et al, 2002). Cetirizina
nu este însă permisă datorită potenţialului de efecte sedative, chiar la doze terapeutice.
Loratadina, desloratadina şi cetirizina au risc redus de sedare la copil, la dozele terapeutice
recomandate. Sedarea poate apare mai frecvent la cetirizină, ocazional şi rar la loratadină şi
fexofenadină. Loratadina nu afectează negativ abilităţile de învăţare ale copiilor. Un studiu
randomizat, placebo-controlat, a fost realizat la elevi olandezi de şcoală primară suferind de rinită
alergică sezonieră. Ei au fost instruiţi să utilizeze o simulare computerizată didactică, într-o situaţie
reală în sala de clasă. Performanţele de învăţare au fost evaluate cu un joc simulat de computer
(îngrijirea unei ferme în condiţii de factori variabili, cum ar fi vremea). Copiii au fost trataţi cu un
antihistaminic H1 nesedativ, loratadina 10 mg o dată pe zi, şi un antihistaminic H1 sedativ,
difenhidramina 25 mg de două ori pe zi, timp de 2 săptămâni, cu evaluare ulterioară a cunoştinţelor
teoretice şi practice şi aplicarea strategiei învăţate. Grupul tratat cu loratadină a avut performanţe de
învăţare superioare atât grupului tratat cu difenhidramină, cât şi a celui tratat cu placebo, ultimele
două grupuri având performanţe inferioare grupului control. Concluzia a fost că loratadina
contribuie la contracararea efectelor bolii alergice asupra performanţelor de învăţare, iar
difenhidramina agravează situaţia (Vuurman et al, 1993). Deşi nu sunt atât de extensiv studiate la
pacienţii cu vârste înaintate, antihistaminicele H1 de generaţia a doua induc mai puţine efecte
adverse la nivelul SNC, comparativ cu cele de primă generaţie.
Bibliografie
1. Abbott, N.J., 2002 - Astrocyte-endothelial interactions and blood-brain barrier permeability.
J. Anatomy, 200(6), 629-638.
2. Bower, E., Moore, J., Moss, M., et al., 2001 - Effects of single-dose fexofenadine 180 mg,
diphenhydramine 50 mg, and placebo on cognitive and psychomotor performance in naval
flight personnel in a double-blind, crossover, randomized study. Aviat. Space Environ.
Med., 72(3), 289.
3. Chen, C., Hanson, E., Watson, J.W., Lee, J.S., 2003 - P-glycoprotein limits the brain
penetration of nonsedating but not sedating H1-antagonists, Drug Metab. Dispos., 31(3),
312-318.
4. Gilmore, T.M., Alexander, B.H., Mueller, B.A., Rivara, F.P., 1996 - Occupational injuries
and medication use. Am. J. Industr. Med., 30, 234-239.
5. Hindmarch, I., 2002 - CNS effects of antihistamines: is there a third generation of nonsedative
drugs? Clin. Exp. Allergy Rev., 2(1), 26.
100